Un nou preot slujitor pentru Parohia Roşu din Ilfov

Credincioşii Parohiei Roşu din comuna ilfoveană Chiajna au trăit duminică, 5 septembrie, clipe deosebite de bucurie duhovnicească. În biserica parohială cu hramul „Izvorul Tămăduirii” a poposit Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârşit Sfânta Liturghie şi l-a hirotonit întru preot pe diaconul Bogdan Mihail Mărcuceanu, pe seama acestui lăcaş de închinare.

Preasfinţia Sa a oficiat Sfân­ta Liturghie în dimineaţa zilei de duminică, 5 septembrie, în biserica Parohiei Roşu din Protoieria Ilfov Sud. Din soborul numeros de slujitori care s-au rugat alături de ierarh au făcut parte părintele Nicuşor Beldiman, consilier patriarhal; părintele Ioan Bondar, protoiereu al Protopopiatului Ilfov Sud; părintele paroh Ioan Ciucă, părintele Ion Ciucă, fostul paroh, precum şi alţi preoţi şi diaconi. În cadrul slujbei, ierarhul l-a hirotonit întru preot pe diaconul Bogdan Mihail Mărcuceanu, inspector eparhial la Palatul Patriarhiei, pe seama bisericii Parohiei Roșu.

În cuvântul de învăţătură rostit, Preasfinţia Sa a tâlcuit pasajul evanghelic lecturat, care ilustrează Pilda datornicului nemilostiv relatată de Mântuitorul, reluând şi explicând principalele idei ale textului biblic. Vorbind despre semnificaţia datoriei imense pe care întâia slugă o avea, precum şi despre necesitatea conştientizării existenţei acesteia de fiecare dintre noi, ierarhul a afirmat: „Evanghelia de astăzi ne pune în faţă două atitudini total diferite, prima fiind cea plină de generozitate şi de infinită iubire milostivă a Omului-Împărat, care în pilda aceasta Îl reprezintă pe Mântuitorul Iisus Hristos, Dreptul Judecător. La sfârşitul istoriei, El se va socoti cu toţi oamenii care au trăit pe pământ, judecându-i după faptele lor. Cel adus înaintea lui Dumnezeu îl reprezintă, într-un fel, pe fiecare dintre noi. Datoria lui este imensă, incomensurabilă, fiind ilustrată în Evanghelie ca 10.000 de talanţi, reprezentând peste 490 de tone de aur. Mântuitorul vorbeşte în această parabolă despre o datorie imensă pe care o are fiecare dintre noi faţă de Dumnezeu, întrucât Acesta ne-a dăruit daruri nemărginite, precum viaţa, sufletul nemuritor şi făgăduinţa Împărăţiei cerurilor. Nimic din lumea aceasta nu poate răscumpăra aceste daruri, motiv pentru care Domnul foloseşte metafora unei datorii infinite, imposibil de acumulat într-o viaţă pământească”.

Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a explicat în continuare faptul că Dumnezeu, în nemărginita Sa bunătate, a iertat datoria celui care nu şi-a primit darurile cu recunoştinţă şi responsabilitate, însă acesta nu i-a acordat şi fratelui său, care acumulase o datorie infimă, aceeaşi şansă: „Mulţi dintre noi şi chiar unii din părinţii pustiului, care au strălucit prin virtute, s-au întrebat cum poate Dumnezeu să mai ţină în existenţă o omenire care s-a îndepărtat atât de mult de voia Sa. Explicaţia constă în mila şi iertarea infinită a lui Dumnezeu. Din acest motiv, iertarea reprezintă o lucrare fără de care nu există posibilitatea moştenirii Împărăţiei cerurilor, după cum ne arată şi ultimele cuvinte ale Evangheliei de astăzi”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite, în cadrul slujbei, de membrii grupului vocal al parohiei.