Un oltean recuperat din negura uitării

"Condeiul e o sabie pe care ostaşul-scriitor o poartă permanent la brâu şi doarme cu ea sub căpăţână." Cum însuşi se defineşte, Petre Pandrea este întruchiparea unui curajos spirit de sacrificiu, o personalitate proeminentă a culturii olteneşti care se afirmă viguros ca eseist, sociolog, filosof, memorialist, traducător şi istoric…

Cel ce avea să devină un mare gânditor şi teoretician cultural s-a născut la 26 iunie 1904, în oraşul Balş, judeţul Olt, într-o familie de moşneni cu 12 copii (numele de botez a fost Petre Ioan Marcu). Clasele primare le urmează în oraşul natal, apoi Liceul Militar "Nicolae Filipescu" la Mănăstirea Dealu din Târgovişte, cu excepţia ultimei clase şi a bacalaureatului susţinut la Colegiul Naţional "Carol I" din Craiova, secţia modernă, cu menţinea "magna cum laudae". Din această perioadă începe să publice eseuri la "Viaţa românească" şi "Gândirea", fiind eliminat trei zile, pe motivul că elevii nu aveau voie să scrie. Renunţă la cariera militară pentru avocatură şi filosofie. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti, unde îşi susţine licenţa şi doctoratul cu teza "Filosofia politico-judiciară a lui Simion Bărnuţiu" (1926). Co-autor al cunoscutului "Manifest al Crinului alb" (semnat cu pseudonimul Petre Marcu Balş), a fost arestat de patru ori în perioada 1940-1944, apoi, după venirea comuniştilor, în 1948-1952 şi 1958-1964, fiind inclus în lotul Pătrăşcanu, al cărui cumnat era.

După prelucrarea manuscriselor, confiscate de securitate şi apoi redate familiei, au apărut postum "Memoriile mandarinului valah", "Reeducarea de la Aiud - Jurnal penitenciar: 1961-1964", "Garda de fier", "Jurnal de filosofie politică", "Helvetizarea României", "Crugul Mandarinului", "Jurnal intim: 1952-1958", "Călugărul alb", "Brâncuşi. Amintiri şi exegeze".

Detenţie la Ocnele Mari

Cea mai mare parte a primei detenţii o execută la Ocnele Mari, fără să fi avut parte măcar de o simulare de proces.

Din singurătatea Ocnelor Mari, unde a fost izolat în Turnul Alb, memorialistul oltean ajunge la Aiud. În efervescenta tinereţe, tânărul avocat a apărat oameni nevinovaţi, a încercat să fie mereu de partea binelui, dar fără a avea sădit în

suflet germenele credinţei în Dumnezeu. Era cu desăvârşire împotriva divulgării secretelor de preot, avocat şi medic, contrar politicii regimului comunist. Nu putea să fie "avocatul otrăvitor de profesie", cum îi numea pe trădători. Şi-a făcut meseria şi... a fost arestat.

În regimul extrem de sever al temniţei din Aiud, sub ochiul vigilent şi necruţător al colonelului Gheorghe Crăciun, Petre Pandrea ar fi fost zdrobit de-a dreptul. Întâmplarea face să întâlnească aici personalităţi alese ale culturii şi teologiei româneşti: pr. Dumitru Stăniloae, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor, Nichifor Crainic, Petre Ţuţea şi alţii.

Multe dintre seri şi le petrecea în camerele reunite 321, 322, alături de preotul Borza, călugărul-poet Cristofor Dancu şi părintele Dumitru Stăniloae, faţă de care îşi recunoştea cu orice prilej, micimea, recitând poeme sau ascultând adevărate cursuri de teologie. Acesta din urmă avea să-l impresioneze necontenit: "Duhul Athosului

l-am văzut întrupat într-un om simplu, ca tine, ca mine, ca altul. Trăia şi - totuşi, plutea. Nu e o vorbă vană. Eu cred că dacă Dumitru Stăniloae ar vrea, ar primi aripi de seraf şi ar zbura, dar acest lucru nu se cuvine şi nu-l face, şi nici prin gând nu-i vine ca să-l ceară. Eu aş fi cerut, ca să ies mai repede din puşcărie. El aştepta cu resemnare şi fără nervi". Ce admira scriitorul oltean la grandioasa personalitate a teologiei româneşti era faptul că "nu încerca să facă prozeliţi. Pilda lui suavă, măsurată, decentă, cuminte, rurală şi savantă era suficientă". Când discuţiile se încingeau şi cei prezenţi se plângeau de necredinţa lor, părintele le exemplifica simplu, blând: "ca să înveţi înotul, nu trebuie să te arunci în apă?"

Pentru Petre Pandrea, Aiudul a însemnat trezirea din somnul lung şi greu al necredinţei.

Scriitorul face în volumele sale ("Reeducarea de la Aiud", "Călugărul alb" etc.) o prezentare testimonială, pentru fiii Nadia şi Andrei Pandrea, relatând efectele traumatice ale experienţei comuniste, eradicarea memoriei intelectuale şi a eredităţii bizantine. Motivul celei de-a doua arestări l-au constituit pledoariile ca avocat al apărării (1953-1958), în cele 25 de procese penale ale credincioşilor "stilişti" din cele 72 de biserici şi 47 de mănăstiri, şi în câteva procese în care au fost implicaţi călugări şi călugăriţe de la Mănăstirea Sihastru-Ploscuţeni şi Vladimireşti.

Acceptând să apere în procesul Vladimireştilor, Petre Pandrea devenea un martir al credinţei strămoşilor săi, dar ceea ce îl determinase să se avânte, asumându-şi toate riscurile, era convingerea formulată simplu, în singurătatea viei de la Periş: "Nimeni nu mai plantează un vişin, un dud sau un cireş. Toţi distrug. Pe buzele tuturor, flutură eterna poveste a represiunii: Să strângem chinga! Să punem dârjala pe nărozi! (...). Avem nevoie de chingă şi de dârjale? N-am avut destule până acum? Am trăit patru dictaturi, cu tot soiul de chingi şi dârjale. În loc de chingă, mi se pare că avem nevoie de profeţi".

Un anonim pentru urbea natală

Personalitate culturală marcantă a oraşului Balş, scriitorul Petre Pandrea abia dacă este cunoscut în rândurile confraţilor săi. Lipsa de informaţie cu care erau îngrădiţi bălşenii a făcut ca Petre Pandrea să rămână anonim pentru cei din oraşul său natal pentru mai multe decenii. Singurele legături cu acest nume sunt denumirea străzii Petre Pandrea (Strada Gării) şi numele bibliotecii. Puţini sunt cei care îşi amintesc perioada pe care bălşeanul a petrecut-o în închisoare şi cauzele ajungerii în acel loc. Peste operele sale atât de valoroase s-a aşternut colbul. Abia dacă se mai găseşte câte un elev destoinic şi iubitor de litere să-l dea la o parte şi să-l descopere, în biblioteca plină de recunoştinţă din Balş, pe acela care a fost eseistul şi memorialistul Petre Pandrea.

Altfel stau lucrurile în celelalte universităţi din ţară. Petre Pandrea a fost şi este un subiect foarte dezbătut şi studiat cu interes. Nadia Florentina Pandrea, fiica scriitorului, s-a ocupat să editeze cărţile care însumează experienţa odioasă a închisorilor comuniste: "Memoriile mandarinului valah", "Reeducarea de la Aiud", "Jurnal penitenciar", "Garda de fier", "Jurnal de filosofie politică", "Memorii penitenciare", "Helvetizarea României", "Crugul mandarinilor" şi "Călugărul alb", iar fiul său, dr. Andrei Pandrea, stabilit în Paris, membru al Academiei Române, a evocat memoria tatălui în "Petre Pandrea, martor de veac".