Unitate spirituală şi demnitate naţională

La împlinirea a 20 de ani de la fondare, Congresul Spiritualităţii Româneşti, aflat anul acesta la cea de-a XVII-a ediţie, constituie un factor de cultivare a conştiinţei unităţii şi continuităţii noastre naţionale, cuprinzând manifestări spirituale, culturale şi ştiinţifice, de recunoştinţă faţă de cei care au contribuit la dăinuirea peste timp a conştiinţei de neam, a comuniunii de cuget, de credinţă, de limbă şi simţire românească.

Creştinat, adică unit cu Hristos prin Botez, pe când se forma ca popor nou în istorie, poporul român poartă în sufletul său în acelaşi timp pecetea tainei Crucii şi Învierii lui Hristos, trăind ritmic istoria ca pe o Cruce şi o Înviere, su­fe­rin­ţă şi speranţă, întristare şi bu­curie. Taina Crucii care se înalţă în slava Învierii este în­scrisă pe Stema României, ca simbol al dăinuirii noastre şi pro­gram spiritual al devenirii noastre. De aceea, vulturul de pe Stema României poartă Crucea în plisc, arătând că numai prin credinţă şi iubire jertfelnică noi ne-am apărat patria, am dăinuit ca neam şi am păstrat unitatea şi demnitatea noastră ca stat naţional.

Rodirea luminoasă a Evan­ghe­liei lui Hristos în istoria şi cultura poporului român se vede şi în darul unităţii, al libertăţii şi demnităţii naţionale, dobândit prin credinţă puternică şi luptă jertfelnică de-a lungul multor se­cole de suferinţă creştineşte în­du­rate. De aceea, marii luptători pentru unitatea, libertatea şi demnitatea naţională au devenit eroi naţionali, eterne raze şi chipuri de lumină în istoria şi spiritualitatea poporului român.

Aceste chipuri de lumină, cu valoare de simbol şi de reper, trebuie cunoscute şi cinstite ca fiind componenta majoră a identităţii şi demnităţii, a dăinuirii şi dezvoltării spirituale a poporului român.

Acum, la sărbătorirea a 95 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, dorim să expri­măm omagiul şi recunoştinţa cuvenită tuturor făuritorilor actului măreţ al împlinirii marelui ideal pentru care au luptat moşii şi strămoşii noştri, ştiind că u­ni­rea tuturor provinciilor ro­mâ­neşti într-un stat român unitar a fost încoronarea multor eforturi de afirmare treptată a con­şti­in­ţei naţionale şi a dorinţei de unitate naţională.

Unirea cea Mare de la Alba Iulia din 1918 a fost precedată şi pregătită treptat de Revoluţia din anul 1848, de Unirea Prin­ci­patelor Române din anul 1859, de victoria românilor asupra oto­manilor în Războiul pentru In­de­pendenţă din 1877, de ridicarea României la rang de Regat în 1881, urmată de obţinerea Au­to­cefaliei Bisericii Ortodoxe Române în 1885 şi de victoriile armatei române în Primul Răz­boi Mondial, între anii 1916 şi 1918, de proclamarea Unirii Ba­sa­rabiei cu Patria-mamă, mai precis cu Regatul României, la Chişinău, în 27 martie 1918, şi de proclamarea Unirii Bucovinei cu România, la Cernăuţi, în 28 noiembrie 1918.

În toate aceste etape de îna­in­tare către realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Biserica Ortodoxă Română a fost îm­pre­u­nă cu poporul, a fost în fruntea lui cu rugăciunea şi cu încurajarea, săvârşind Sfânta Li­tur­ghie şi slujba de Te Deum, fo­lo­sind predica şi cuvântul tipărit, cultivând conştiinţa naţională şi idealul luptei pentru libertate şi unitate naţională.

Pentru toate binefacerile Marii Uniri, aducem astăzi mul­ţu­mire lui Dumnezeu Cel prea­slă­vit în Sfânta Treime şi po­me­nim cu recunoştinţă pe toţi eroii români care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea şi demnita­tea poporului român.

Întrucât unitatea teritorială realizată în 1918 nu mai este astăzi pe deplin aceeaşi, trebuie să cultivăm mai mult comuniunea cu fraţii noştri români din apropierea graniţelor României şi cu românii de pretutindeni. Astfel, Ziua Naţională a Ro­mâ­ni­ei va fi şi mai mult Ziua U­ni­tăţii şi Demnităţii Naţionale a Românilor.

Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un simbol al demnităţii po­porului român, obţinut cu multe jertfe de vieţi omeneşti şi multe eforturi spirituale şi materiale, confirmând adevărul esenţial că numai prin Cruce s-a ajuns la Înviere şi numai prin luptă jertfelnică românii au dobândit unitatea, libertatea şi demnitatea na­ţională. De aceea, 1 Decem­brie este ziua sfântă a mul­ţu­mi­rii aduse lui Dumnezeu şi a recunoştinţei şi cinstirii aduse e­ro­i­lor făuritori ai unităţii na­ţio­nale.

† Daniel
Patriarhul României

Mesaj transmis la deschiderea Congresului Spiritualităţii Româneşti, ediţia a XVII-a, Alba Iulia, 28 noiembrie - 1 decembrie 2013