Unitatea eclesială este coresponsabilitate

În legătură cu opiniile exprimate de domnul Mircea Mihăieş în editorialul Spre anul o mie, apărut în cotidianul Evenimentul Zilei¸ din 2 iunie 2008, Biroul de Presă al Patriarhiei Române precizează:

În atitudinile sale privitoare la probleme eclesiologice şi ecumenice, Patriarhia Română se călăuzeşte după principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă, iar nu după principii subiective, arbitrare, influenţate de biografia cuiva sau de relaţii personale amicale.

Biserica Ortodoxă Română a dovedit de-a lungul timpului că are vocaţie şi deschidere către dialogul ecumenic, uneori chiar percepută de către unii ca fiind prea ecumenică. Cu alte cuvinte, implicarea sa ecumenică urmează principiile stabilite prin consens în conferinţele panortodoxe şi disciplina sinodală a Ortodoxiei româneşti şi nu un gest individual, conjunctural sau emoţional.

Comunicatul Patriarhiei Române din ziua de 27 mai 2008, în care se recomanda abţinerea de la anumite gesturi considerate de unii „profetice“, iar de alţii problematice, a exprimat, de fapt, poziţia Sfântului Sinod sau a întregii Ortodoxii şi, nicidecum, o poziţie de intoleranţă, aşa cum, eronat, a fost interpretat de unii jurnalişti.

În orice instituţie bisericească, inclusiv în cea catolică, unitatea se menţine prin consultare şi disciplină comună sau bună rânduială. Iar la fermitate, percepută emoţional ca intoleranţă, se ajunge ca reacţie la indisciplină.

Pentru Ortodoxie, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a comuniunii şi a unităţii eclesiale deja existente, iar nu o etapă sau mijloc spre realizarea acestui deziderat. A ne împărtăşi liturgic din acelaşi potir şi a rămâne în continuare în Biserici separate dogmatic şi canonic este un non-sens din punct de vedere teologic.

Am ţinut să facem aceste precizări ca urmare a apariţiei în mass-media a opiniilor unor jurnalişti fără competenţă teologică adecvată, care consideră că principiul comuniunii sau al unităţii eclesiale ar depinde doar de opiniile individuale ale conducătorilor bisericeşti mai mult sau mai puţin „toleranţi“!

În concluzie, Biserica Ortodoxă Română rămâne fidelă promovării dialogului şi relaţiilor intercreştine, pe care, însă, înţelege să le cultive în consens şi cooperare eclesială ortodoxă, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Damaschin: „Binele nu este bine, dacă nu este bine făcut“ sau, altfel spus, nu contează doar buna intenţie, ci şi modalitatea de exprimare a acesteia. În orice caz, apelul la îndreptarea unei atitudini personale care, însă, priveşte comunitatea întreagă, nu diminuează respectul faţă de persoana în cauză.

(Biroul de Presă al Patriarhiei Române)