În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
Vechea comunitate a grecilor din Sibiu (II)
Continuăm cercetarea noastră asupra vieţii economice, culturale şi spirituale a vechilor greci din Sibiu, referindu-ne la biblioteca şi la şcoala care au funcţionat pe lângă vechea biserică grecească. Fără a ne opri asupra acestor instituţii, nu putem avea o imagine integrală asupra importanţei pe care a avut-o la vremea respectivă Compania greacă din Sibiu.
Se păstrează până astăzi cataloage întregi cu elevii şcolii, se cunosc profesorii ei, precum şi liste întregi cu cărţile care au aparţinut bibliotecii. Şcoala grecească din Sibiu şi-a început activitatea în 1766 şi se preda în ea, dincolo de aritmetică şi limba germană, necesară convieţuirii cu saşii, şi limba greacă, Sfânta Scriptură, dogmatica etc. Profesorii erau obligaţi să-i înveţe pe elevi rugăciuni şi chiar să-i ducă la biserică. Varietatea locurilor din care proveneau profesorii şcolii ne îndreptăţesc să credem că ea trebuie să fi fost foarte cunoscută în lumea greacă, de vreme ce avea profesori de la Constantinopol, Smirna, Stagira, dintre călugării de la Meteora sau Muntele Athos, dintre tinerii greci ce studiau la faimoasele universităţi de la Viena, Leipzig, Haga etc. Pentru a reliefa legătura acestei şcoli cu Thessalonicul, amintesc câţiva profesori veniţi de acolo, ca şi perioada cât au stat la Sibiu: Dimitrios Hagipolitis (1781-1782), ierom. Damaschinos (1798-1800/1821-1822), Hristodoulos Hagiioannou (1800-1802), Filip Moshos (1826). Hagiconstiantin Pop, recunoscut în actele Companiei greceşti ca "urmaş al unei mari familii de comercianţi greci răspândite în Viena, Braşov şi Sibiu," a fost unul dintre principalii finanţatori ai şcolii. Cărţi din Grecia şi Ierusalim În legătură cu biblioteca Companiei, amintesc importanţa donaţiei de carte făcută de mitropolitul grec de Pafos, Leontie, care a trecut la cele veşnice la Sibiu, în 1661. Patriarhii Ierusalimului Dositei şi Hrisant Notara s-au numărat printre primii donatori de carte, aceştia au şi trimis în repetate rânduri sfinte vase şi monahi de la Sfântul Mormânt pentru a ajuta viaţa liturgică a comunităţii greceşti din Sibiu. La auzirea trecerii mitropolitului Atanasie Anghel la unirea cu Roma, patriarhul Dositei al Ierusalimului a fost unul dintre cei mai aprigi combatanţi ai săi, poate şi datorită acestui act al lui Atanasie Anghel şi patriarhii ulteriori ai Ierusalimului, Partenie, Meletie şi Silvestru, au ajutat comunitatea greacă din Sibiu, ferind-o de flagelul uniatismului. O astfel de acţiune însă, trebuie să o spunem, a putut fi extrem de utilă chiar şi românilor ortodocşi puşi să aleagă între a-şi păstra credinţa ortodoxă sau a trece de partea Romei. Există documente care atestă că comercianţii greci Manikatis Safranos, Ioannis Markos şi Dimitrios I. Patsiouras de la Sibiu aduceau aici cărţi din Viena, Veneţia, Pesta, şi din Sibiu plecau spre Braşov, Bucureşti şi Constantinopol. Datorită deschiderii comercianţilor greci, aceştia finanţau inclusiv traducerea unor cărţi de spiritualitate ortodoxă din limba greacă în limba română. În acest sens amintesc lucrarea lui Neofit Kavsokalivitul "Adunare de psalmi" apărută la Muntele Athos, în 1759, tradusă şi publicată la Sibiu, în 1796. Mari înţelepţi greci, la Sibiu Dintre personalităţile remarcabile ale culturii elene prezente la Sibiu îi amintesc pe Manassis Iliadis (îngropat în cimitirul Bisericii "din groapă"), pe Dimitrie Darvaris, ca şi pe iluministul grec Atanasie Hristodoulos, care, aflat la Sibiu între 1822 şi 1827, a tradus aici din greaca veche în neogreacă "Iliada" lui Homer, compunând şi o remarcabilă colecţie de poezii. Concluzionând aspectul vieţii culturale desfăşurate la Sibiu de Compania greacă, amintesc de prezenţa la Sibiu a înţeleptului Ieremia Kakavelas şi a lui Ilarion Kiala, arhiepiscop de Cipru, care, în 1678, au purtat discuţii dogmatice cu doi dintre profesorii facultăţii evanghelice din Sibiu, cu Isaak Zabanius şi Johannes Krempes, pe teme cum ar fi purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul, raportul dintre teologie şi filosofie etc. Discuţiile au fost extrem de cunoscute în epocă, fiind chiar publicate în latină, în anul 1678. Preoţi athoniţi Revenind la aspectul vieţii bisericeşti a grecilor din Sibiu, pe baza tabelului preoţilor slujitori (registru ce se păstrează până astăzi), remarcăm că majoritatea erau din Muntele Athos, din Mănăstirile Iviron, Xiropotamou, Vatoped sau Stavronichita, de la Meteora sau Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul de lângă Serres (mănăstire existentă până astăzi). Prezenţa preoţilor athoniţi la Sibiu în vremuri de grea încercare şi pentru românii ortodocşi aflaţi sub stăpânire străină, catolică sau protestantă, ne îndreptăţeşte să credem că rolul lor a fost unul extrem de important chiar şi pentru românii ortodocşi, a căror episcopie fusese mult timp slăbită de putere sau chiar desfiinţată. În încheiere, amintim consemnată prezenţa între preoţii Companiei greceşti, în anul 1757, a lui "Grigorie Vlahul din satul Sâmbăta", probabil un preot român care ştia greacă, numit Vlahul, deoarece era român. Iată, prin urmare, că satul Sâmbăta din Arhiepiscopia noastră a dat şi un preot român comunităţii grecilor din Sibiu. De asemenea, o importanţă deosebită considerăm că o are un document al Patriarhiei Ecumenice aflat în arhivele statului - filiala Sibiu, aparţinând Fondului Compania Greacă (nr. inv. 85), cu nr. 260 bis, care este o certificare a părintelui Cosma Vatopedinul, epitrop general al Sfântului Munte, de către patriarhul de Constantinopol Hrisant (1824-1826), contrasemnată de reprezentantul Austro-Ungariei de la Constantinopol, în scopul deplasării acestuia la Sibiu, în vederea recuperării anumitor bunuri ce au aparţinut arhim. Pamfil Stavronichiteanul, ce fusese preot al comunităţii greceşti din Sibiu, adormit în Domnul, bunuri personale pe care acesta le lăsase mănăstirii de metanie. S-a scris, aşadar, de-a lungul vremii, în Sibiu, o frumoasă pagină de istorie a relaţiilor culturale şi bisericeşti româno-elene. Să sperăm că cercetările ulterioare vor aduce la lumină noi şi noi amănunte legate de acea perioadă.