Vechea ctitorie a boierilor Buzeşti din Craiova

Câmpie, tradiţii olteneşti, istorie, clipe de har. Biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Craiova. se impune ca una din zidirile simple, mărturisind însă faptul că este ctitorie a fraţilor Buzeşti. Acest "iz vechi" ce străbate timpul de la Buzeşti încoace te copleşeşte de cum îi treci pragul, răpindu-ţi cugetul spre cer.

Tezaurul istoric păstrat în bisericile noastre nu a fost nici pe departe revelat ochilor şi inimilor care caută pacea şi binecuvântarea cerească. Şi, pentru a nu "ţine lumina sub obroc", noi, creştinii ortodocşi, iubitori ai vechilor lăcaşuri de cult, dăm aici mărturie despre existenţa acestor vetre de rugă şi cultură străbună din Cetatea Băniei. Ridicat chiar în inima Craiovei, nu departe de Mitropolia Olteniei, acest sălaş de rugăciune, netulburat de vitregiile istoriei, şi-a probat în timp statornicia, primind întotdeauna credincioşii care caută aici mângâiere şi alinarea suferinţelor.

Pe urmele fraţilor Buzeşti

Începuturile bisericii se pierd departe în istorie, legându-se de numele celor trei fraţi: Radu, Preda şi Stroe Buzescu, căci, aşa cum arată Pisania aflată deasupra uşii de la intrare, biserica îşi datorează întemeierea acestora: "Această Sfântă Biserică, cu numele Gogu şi Polina Vorvoreanu, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, a fost zidită din temelie de către fraţii Buzeşti în sec. XVI". Acest amănunt deloc simplu este susţinut şi de pictarea fraţilor Buzeşti atunci când biserica a fost restaurată de Comisia Monumentelor Istorice în perioada 1929-1933.

O altă pisanie, de această dată aflată în interiorul bisericii, în pronaos, împinge ctitorirea Bisericii "Sf. Arhangheli" la sfârşitul veacului al XVI-lea.

Într-un Pomelnic din 1797 găsim numele lui Gheorghe sin Ivanu Docuzu, cu o notă ce afirmă că "acest negustoriu a fost ctitoru la biserica cea vechie şi acum cu osârdie a ajutat de a făcutu pe cea noua, cu data 1797". Conform acestor mărturii, actualei biserici i-a fost aşezată piatra de temelie în anul 1783 şi s-a finalizat în anul 1797. Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil s-a bucurat de sprijinul multor credincioşi care au contribuit la restaurarea şi înfrumuseţarea ei. Drept care, la fiecare Sfântă Liturghie, la momentul Heruvicului, slujitorii bisericii rostesc cu prinos de recunoştinţă nume, precum: Radu, Preda şi Stroe Buzescu, Polina Vorvoreanu, Dimitrie Polcovnicul, Stanca Doamna.

Restaurări şi reparaţii

Lupta cu timpul şi vitregiile lui aveau s-o facă mai frumoasă, mai puternică, aşa încât "nici porţile iadului nu o vor putea birui".

După cutremurul din 1883, biserica a rezistat, dar au fost necesare câteva lucrări de restaurare începând cu anul 1885. În anul 1861, odată cu reparaţiile generale, a fost refăcută şi pictura interioară a bisericii de către Kostache Petrescu în schimbul sumei de 460 de galbeni. Cu prilejul acestor reparaţii, exteriorul bisericii a fost complet schimbat, tencuindu-se întreaga biserică şi adăugându-i-se un pridvor din coloane simple. Alte reparaţii au mai fost realizate cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice. Lucrările au început în 1929 şi au fost finalizate în 1932, când, la 23 octombrie, în vremea episcopului Vartolomeu al Râmnicului, a fost sfinţită biserica, avându-l ca preot paroh pe Victor Marghescu.

În urma cutremurului din 4 martie 1977, a apărut din nou necesitatea unor importante lucrări de refacere şi consolidare. Turla a fost demolată şi reconstruită (1986), prin osteneala preotului slujitor de atunci, Stelian Lupşor. În tradiţia locului, se spune că în curtea bisericii s-ar fi găsit urme ale unui cimitir, iar pe locul unde se află astăzi casa parohială ar fi existat un mic aşezământ monahal, o obşte de călugări.

În straie de sărbătoare

De la ctitori şi ctitorie, mergând pe firul cronologic al faptelor, aflăm din documentaţia istorică despre celelalte hramuri ale Bisericii "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil". După cutremurul din 11 ianuarie 1883, odată cu lucrările de restaurare, a fost schimbat numele bisericii din Sfinţii Voievozi în Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, care-i desemnează ocrotitori pe aceiaşi sfinţi (8 noiembrie). Actuala biserică îşi serbează patronul şi la Izvorul Tămăduirii. În această zi, se face bine cunoscuta rânduială de slujbă, iar credincioşii din oraş şi din împrejurimi vin în număr mare pentru a lua apa sfinţită care, după credinţa fiecăruia, este tămăduitoare de neputinţe trupeşti şi sufleteşti. Biserica mai are şi hramul Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, prăznuiţi la 30 ianuarie. Odată copleşit de dulceaţa şi binecuvântarea Sfinţilor Arhangheli, nu va trece mult timp până ce vei reveni în acest loc în care pulsează adevărata ortodoxie şi unde se adeveresc cuvintele Mântuitorului, care spune că acolo "unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor".

Un tezaur de tradiţie în actualitate

Astăzi biserica, prin înfăţişarea ei, prezintă un aspect deloc lipsit de interes. Acest iz vechi de construcţie voievodală, această minunată privelişte a unui mo

nument istoric ce a străbătut timpul, te cheamă parcă înăuntru să-i descoperi tainele. Un duh de linişte şi rugăciune te învăluie abia după ce i-ai trecut pragul. Ceea ce a rămas interesant din această biserică, fără a ne adânci în cercetări, este planul ei caracteristic bisericilor din veacul al XVI-lea: forma de cruce, cu o singură turlă aşezată deasupra naosului. Deasupra tindei se află cafasul, păstrat până astăzi, un loc special amenajat pentru corul bisericesc. Din pictura veacului al XVII-lea, care era în frescă, nu

s-au păstrat decât puţine fragmente, destul de deteriorate şi acestea. Astfel, pe pereţi au fost aşezate mai multe icoane mari, pictate în stil renascentist. Un tezaur întreg a fost descoperit şi păstrat cu sfinţenie până astăzi în acest vechi lăcaş: şapte candele mari din argint lucrate la Piteşti de Ştefan Argintarul în 1886, un arhanghel din argint de 80 cm, "cu stea la cingătoare", sfeşnice împărăteşti în formă de coloane antice greceşti, împodobite cu iconiţe din bronz reprezentând pe Maica Domnului, Arhanghelul Mihail, un policandru vechi din 1831, care a fost curăţat şi aşezat în biserică, câteva cărţi vechi de slujbă, datând din secolele XVIII-XIX. Din clopotniţă, clădită în anul 2007, clopotul donat de Elena Dumitrescu în 1986 cheamă credincioşii la slujbe.