Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri „Veşnica lui pomenire din neam în neam!“

„Veşnica lui pomenire din neam în neam!“

Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 12 Sep, 2007

Ieri, în majoritatea bisericilor de pe cuprinsul României s-au oficiat slujbe de pomenire, cu prilejul împlinirii a 40 de zile de la trecerea la cele veşnice a celui de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. La Catedrala patriarhală, membri ai Sfântului Sinod al BOR au săvârşit parastasul în prezenţa a câteva sute de credincioşi.

Ieri, 11 septembrie 2007, la Catedrala patriarhală din Bucureşti, după Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, toţi membrii Sfântului Sinod, cu excepţia celor imobilizaţi, au săvârşit slujba de pomenire a PF Părinte Teoctist, la 40 de zile de la plecarea lui la Domnul. După cuvântul rostit de Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, soborul a mers la mormântul PF Părinte Teoctist, din incinta Catedralei patriarhale, unde a cântat „Veşnică pomenire!“ şi „Hristos a înviat!“. La slujbă au participat numeroşi preoţi din Capitală, numeroase oficialităţi din viaţa publică, precum şi câteva sute de credincioşi care au umplut la maxim Catedrala patriarhală. Mai multe credincioase au adus colivă la parastasul de 40 de zile al Patriarhului Teoctist.

Rugăciunea pentru cel adormit - o datorie creştinească

Ieri, în majoritatea bisericilor de pe cuprinsul României s-au oficiat slujbe de pomenire, cu prilejul împlinirii a 40 de zile de la trecerea la cele veşnice a celui de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. La Catedrala mitropolitană din Iaşi, slujba a fost oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi, după Sfânta Liturghie. Deşi a fost zi de lucru, au fost prezenţi mai mulţi credincioşi la slujba de pomenire a celui care a slujit ca mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe“ - vechea Catedrală mitropolitană, pe care a şi restaurat-o. La sfârşitul slujbei, arhim. Clement Haralam, exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor şi stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi, a explicat semnificaţia parastasului la 40 de zile, pentru cel adormit. „Mântuitorul ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, cu priveghere. Acelaşi lucru ne îndeamnă şi Sf. Apostol Pavel, dar ne mai îndeamnă să ne rugăm unii pentru alţii. Rugăciunile pentru cei adormiţi sunt un îndemn scripturistic, pentru că Prea Fericitul şi toţi cei care au trecut din această viaţă au fost contemporani ai noştri sau au fost strămoşi ai noştri, au fost persoane de care noi depindem. De aceea, avem datoria de a ne ruga unii pentru alţii. A ne ruga pentru cei adormiţi, pentru cei care au trecut din viaţa aceasta, este o datorie creştinească, dar în acelaşi timp, rugăciunea pentru aceaştia este şi bucuria reîntâlnirii cu ei. Nu este o întâlnire oarecare, ci este o întâlnire în rugăciune. Datoria şi bucuria aceasta ne-au adunat aici ca să pomenim pe cel care a trecut de curând la cele veşnice, pe cel care a fost vreme de mai mult de 50 de ani părintele nostru spiritual şi duhovnicesc“, a spus părintele Clement.

Patriarhul Teoctist a condus Biserica Ortodoxă 21 de ani, fiind înscăunat în anul 1986. A trecut la cele veşnice pe 30 iulie 2007, la 92 de ani, în urma unor complicaţii apărute după o intervenţie chirurgicală, fiind înmormântat pe 3 august în Catedrala patriarhală, alături de trei dintre predecesorii săi, Miron, Nicodim şi Iustin.

A lăsat o moştenire luminoasă pe care trebuie s-o preţuim

▲ După parastasul de ieri, din Catedrala patriarhală, IPS Mitropolit Daniel a evocat personalitatea vrednicului de pomenire Părintele nostru Patriarh Teoctist, printr-un cuvânt pe care vi-l prezentăm în continuare ▲

Neaşteptata trecere la Domnul a Părintelui nostru Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în data de 30 iulie 2007, a produs durere multă în întreaga Biserică Ortodoxă Română din ţară şi din afara graniţelor României, în societatea românească, la toate nivelurile ei, în Bisericile Ortodoxe Surori, în alte Biserici creştine, în organizaţiile creştine internaţionale şi între reprezentanţii altor religii, care l-au cunoscut şi stimat.

Mărturie în această privinţă este mulţimea persoanelor care au adus un omagiu pios memoriei Patriarhului României, fie personal, fie prin mesaje de condoleanţe trimise la Patriarhie sau exprimate public în diferite momente.

Slujba înmormântării însăşi a fost, de asemenea, o mărturie grăitoare a respectului şi preţuirii de care s-a bucurat Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist din partea românilor şi străinilor, ierarhilor, clericilor şi mirenilor. A fost o slujbă de înmormântare solemnă şi demnă în care durerea pricinuită de moarte a fost înveşmântată în haina nădejdii Învierii.

PF Patriarh Teoctist a exprimat înţelepciunea şi bunătatea sufletului românesc

Apoi, în perioada celor patruzeci de zile de doliu, pe cuprinsul Patriarhiei Române, s-au săvârşit multe slujbe de pomenire a Patriarhului nostru plecat la Domnul, în catedralele eparhiale, în mănăstiri, în parohii, în paraclise din instituţii publice. Doliul a fost exprimat cu evlavie şi demnitate, cu multă preţuire şi recunoştinţă pentru Întâistătătorul celei mai respectate instituţii din România: Biserica. De fapt, clericii, monahii şi credincioşii care

respectă şi preţuiesc pe Arhipăstorii lor spirituali se respectă pe ei înşişi, ca slujitori şi fii ai Bisericii lui Hristos (cf. Evrei 13, 7 şi 17; 1 Tesaloniceni 5, 12).

Apreciind această atitudine demnă, de respect şi preţuire pentru memoria Părintelui nostru Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, mulţumim tuturor celor ce au adus omagiu pios memoriei vrednicului de pomenire Părintele nostru Teoctist, Arhipăstor al Bisericii neamului nostru românesc.

Pomenirea sa în rugăciune va continua potrivit rânduielilor Bisericii Ortodoxe Române, mai ales în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii. Însă, pe lângă această pomenire în rugăciune, cinstirea memoriei Părintelui nostru Patriarh Teoctist se va exprima şi prin preţuirea moştenirii luminoase pe care a lăsat-o Bisericii Ortodoxe Române. Această moştenire spirituală se vede în mulţimea cărţilor liturgice şi teologice tipărite, mulţimea bisericilor restaurate sau construite din temelii, pictate şi sfinţite, mulţimea mănăstirilor şi schiturilor înfiinţate, mulţimea şcolilor de teologie înfiinţate şi integrate în învăţământul de stat, mulţimea posturilor de profesori de religie în şcolile de stat, mulţimea posturilor de preoţi de caritate în spitale, unităţi militare şi penitenciare, eparhiile nou înfiinţate sau reactivate în ţară şi în afara hotarelor României, relaţii echilibrate, de respect reciproc şi cooperare pentru binele comun, cu instituţiile Statului român, relaţii frăţeşti cu Bisericile Ortodoxe Surori, relaţii de dialog şi cooperare cu alte Biserici creştine şi cu instituţii creştine internaţionale, relaţii de respect reciproc cu reprezentanţi ai altor religii, îndeosebi evrei şi musulmani, precum şi deschidere spre dialog şi cooperare cu multe instituţii şi organizaţii academice, culturale şi umanitare din ţară şi străinătate. În toate aceste relaţii luminoase, Părintele nostru Patriarh Teoctist a exprimat adesea înţelepciunea şi bunătatea sufletului românesc, unind smerenia cu speranţa, fidelitatea faţă de valorile Ortodoxiei Româneşti cu deschiderea ei spre alte Biserici şi popoare, potrivit Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, „Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4).

Grijă permanentă pentru comuniune

În mod deosebit Părintele nostru Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ne-a lăsat moştenire spirituală grija permanentă pentru unitatea de credinţă şi comuniunea bisericească la toate nivelurile: sinodal, eparhial, parohial, monahal, dar şi la nivelul pan-ortodox, în relaţiile frăţeşti cu Bisericile Ortodoxe Surori.

Această moştenire spirituală binecuvântată trebuie păstrată, preţuită şi cultivată, cu sfinţenie şi responsabilitate, spre slava Prea Sfintei Treimi, pentru binele Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul veşnic, pentru binele poporului român şi pentru pomenirea cu demnitate a memoriei Părintelui nostru Patriarh Teoctist.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra Bisericii noastre prin slujirea şi călăuzirea ei, timp de peste două decenii, de către vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, vrednicie înscrisă şi pe piatra de pe mormântul său din Catedrala patriarhală din Bucureşti: „Aici odihneşte întru aşteptarea Învierii Părintele nostru TEOCTIST, al V-lea Patriarh al României (1986 - 2007), vrednic arhipăstor la cumpănă de milenii, născut la 7 februarie 1915 şi trecut la Domnul în 30 iulie 2007“.

Rugăm pe Milostivul Dumnezeu să aşeze sufletul său împreu-nă cu drepţii, sfinţii şi fericiţii ierarhi slujitori şi rugători ai Bisericii lui Hristos Cel Înviat din morţi, întru lumina, pacea şi bucuria Împărăţiei Prea Sfintei Treimi!

Veşnica lui pomenire din neam în neam!“

* titlul şi intertitlurile aparţin redacţiei