Vestitoare ale bucuriei Învierii

Potrivit Sfintei Scrip­turi şi experienţei sfinţilor, sentimentul cel mai profund al vieţii creştine în Hristos şi în Sfântul Duh, orientat spre înviere, este bucuria.

Primele cuvinte pe care le-a rostit Mântuitorul Hristos Cel înviat către femeile mironosiţe, în ziua Învierii Sale, au fost: „Bucuraţi-vă!“ (Matei 28, 9), ele fiind cele dintâi persoane umane care au auzit Evanghelia În­vi­e­rii, L-au văzut şi întâlnit personal pe Iisus Hristos Cel înviat şi au vestit Învierea Lui ucenicilor Săi.

Femeile mironosiţe au îm­pli­nit porunca primită de la înger, aceea a bine-vestirii Învierii Dom­nului. Ele au făcut aceasta „cu frică şi bucurie mare“ (Ma­tei, 28, 8). Astfel, au devenit apos­toli către Apostoli, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Toată viaţa creştină este îndreptată spre Înviere, întru­cât este comuniune de iubire cu Hristos Cel răstignit şi înviat. De aceea, fiecare săptămână din calendarul creştin începe cu duminica, sărbătoare a Învierii şi a bucuriei veşnice. În acest sens, cântările de Sfintele Paşti ne spun că Hristos Cel înviat este „Bucuria cea veşnică“.

Bucuria creştină este în mod esenţial simţirea prezenţei iubitoare a lui Hristos Cel înviat în viaţa omului credincios: „Pre­cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; ră­mâ­neţi întru iubirea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi ră­mâ­ne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 15, 9-11). Aşadar, bucuria creştinului este bucuria lui Hristos pre­zentă în cei care-L iubesc pe El. Iar forma cea mai intensă de cul­tivare a prezenţei iubirii şi bu­curiei lui Hristos în viaţa creştină este rugăciunea.

Sfântul Apostol Pavel, dorind să evidenţieze legătura care e­xis­tă între bucurie şi rugăciune, ne îndeamnă: „Bucuraţi-vă pururea! Rugaţi-vă neîncetat! Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi“ (1 Tesaloniceni 5, 16-18).

Concertul vocal-simfonic din această seară, intitulat „Bu­cu­ria Învierii“, este de fapt un bu­chet de rugăciuni, cântate sau re­citate cu sensibilitate şi emoţie artistică, dedicate bucuriei În­vi­e­rii pe care au vestit-o femeile mi­ronosiţe.

Bucuria prezenţei iubirii lui Hristos în oamenii rugători a inspirat pe autorii care au creat muzica religioasă şi poeziile ascultate în timpul acestui minu­nat concert pascal, precum şi pe interpreţii care, prin talentul şi profesionalismul lor, au reuşit să împletească armonios ele­va­ţia muzicală cu profunzimea spi­rituală a textului prezentat.

Rugăciunea Bisericii, susţi­nu­tă de muzica solemnă, devine iz­vor de pace profundă şi de bu­cu­rie curată. Muzica inspirată de rugăciune exprimă bucuria în­tâlnirii credinciosului cu Hristos Cel înviat, Mirele Bi­se­ri­cii, şi cu toţi sfinţii Lui din veacuri şi popoare diferite. Muzica aceasta uneşte spiritual timpul cu veşnicia, pământul cu cerul, oamenii cu îngerii, ade­vărul credinţei cu frumuseţea cântării, profunzimea teo­lo­ghi­si­rii cu elevaţia spirituală.

Din această perspectivă, organizarea la Palatul Patriarhiei, în Duminica Sfintelor Femei Mi­ro­nosiţe, a concertului vocal-sim­fonic „Bucuria Învierii“ este o fericită premieră. Sonorităţile atât de ample şi de sensibile în acelaşi timp ale interpretării coral-orchestrale au adus o îmbogăţire deosebită mesajului profund creştin al repertoriului.

Între autorii cântărilor şi poe­ziilor interpretate cu multă sensibilitate de artiştii prezenţi aici în această seară se numără po­eţi români ca: Traian Dorz, Vasile Militaru şi Zorica Laţcu sau maica Teodosia, mărturisitori ai bucuriei Învierii. Per­so­na­litatea lor luminată de fervoa­rea credinţei şi dragostea lor pen­tru Biserică trebuie preţuite şi cunoscute, fiind expresia bucuriei întâlnirii lor personale cu Hristos Domnul, uneori la răs­cruce de vremi.

Organizat în Duminica Sfin­te­lor Femei Mironosiţe, acest con­cert este dedicat cinstirii ce­lor care au fost primele vestitoa­re ale adevărului şi bucuriei În­vi­erii lui Hristos.

Însă, deodată cu femeile mi­ro­nosiţe, Biserica noastră cinsteş­te şi toate femeile creştine, bunici, mame, surori, soţii şi fiice care au contribuit la transmi­te­rea credinţei din generaţie în ge­ne­raţie; femei care deseori, în vre­muri grele pentru Biserică, au biruit teama şi-au transmis credinţa multor oameni care erau fricoşi, nepăsători sau nehotărâţi. De aceea, alături de numele şi icoana Maicii Dom­nu­lui în calendarul şi în iconogra­fia Bisericii Ortodoxe există o mul­ţime de nume şi de icoane ale sfintelor femei, ca de pildă ale femeilor mironosiţe, ale fe­me­­ilor martire, ale femeilor ma­me evlavioase care au crescut co­pii în credinţă, ale femeilor so­ţie de preot sau diacon, ale feme­i­lor călugăriţe, ale femeilor îm­pă­rătese, regine sau principese, dar şi ale femeilor simple din sa­te şi oraşe; pe scurt, ale femeilor care au adus lui Hristos şi Bi­se­ricii ­Lui aromatele credinţei şi ale sfinţeniei vieţii lor.

Pilda vieţii acestor femei sfin­te inspiră azi milioane de femei creştine care sunt misionare ale bucuriei Învierii şi slujitoare ale credinţei creştine în familie, în parohii, în mănăstiri, în şcoli, în spitale, în orfelinate, în case de bătrâni, în administraţie, în ştiinţă şi artă, în toate sectoarele de activitate ale societăţii uma­ne. Multe dintre ele, când luptă cu greutăţile crizei materiale şi spirituale de azi, găsesc în cre­din­ţă şi rugăciune cel dintâi iz­vor de lumină şi putere spiritu­a­lă, pentru a birui dificultăţile vie­ţii cotidiene.

În această seară, luminată de bucuria Învierii şi a valorilor spirituale artistice împărtăşite, apreciem în mod deosebit perso­na­litatea marilor soliste şi ar­tis­te: Felicia Filip, Maria Jinga, Maria Ploae şi Mihaela Lamia Beligan, care prin credinţa, via­ţa şi activitatea lor arată demnitatea femeilor creştine: dedicate familiei, active în Biserică, so­ci­e­tate, şi cultivând deplin talanţii primiţi de la Dumnezeu. Le mul­ţu­mim pentru contribuţia lor atât de luminoasă la realizarea acestui concert vocal-simfonic.

Mulţumim cu bucurie actorului George Ivaşcu şi solistului Vlad Miriţă, precum şi tânărului dirijor Daniel Jinga. Apre­ci­em atât prestaţia lor din această seară, cât şi implicarea lor în ac­ti­vitatea Bisericii în general.

Exprimăm multă apreciere pentru Orchestra Metropolitană Bucureşti şi pentru corul Accous­tic, care au dat un plus de stră­lucire acestui concert des­fă­ş­u­rat sub cupola Palatului Pa­tri­arhiei.

Cu gratitudine, felicităm pe toţi organizatorii acestui concert, în special pe Prea­cu­cer­ni­cul Părinte Vasile Ioana, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae - Din­tr-o Zi“, din Bucureşti, lăcaş de cult care, anul trecut (2012), cu ocazia resfinţirii, a primit al doi­lea hram, Duminica Sfintelor Femei Mironosiţe.

Mulţumim şi tuturor participanţilor la acest concert pascal or­ganizat spre slava lui Hristos Cel înviat şi spre cinstirea tuturor femeilor creştine.

Ne rugăm Domnului Iisus Hris­tos să ne binecuvânteze pe toţi şi să ne dăruiască bucuria pe care a dăruit-o Sfintelor Fe­mei Mironosiţe în ziua Învierii Sale!

† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt prilejuit de concertul vocal-simfonic „Bucuria În­vi­e­rii“, organizat de Parohia „Sfân­tul Ierarh Nicolae - Dintr-o Zi“, Bu­cureşti, în Aula Magna a Pa­la­tului Patriarhiei, 19 mai 2013, Duminica Femeilor Mironosiţe.