Viaţa parohiilor: Biserica ridicată cu braţele credincioşilor

▲ Piatra de temelie a bisericii „Adormirea Maicii Domnului“, „Sfânta Treime“, „Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ şi „Sf. Ier. Nicolae“ a parohiei Strejnic, din Arhiepiscopia Bucureştilor, s-a pus în anul 1990, la 14 octombrie ▲ Biserica a fost ridicată cu banii şi braţele credincioşilor ▲ La sărbătoarea Sf. Ier. Nicolae, preotul merge la toţi credincioşii şi le sfinţeşte casele cu aghiazmă ▲

Întrucât restaurarea bisericii, veche de 100 de ani, ar fi necesitat sume foarte mari, în 1990 s-a considerat că ar fi mai convenabil să se construiască o nouă biserică. La început, doar câţiva s-au aliniat noului proiect însă, cu timpul, construcţia noii biserici a devenit dorinţa tuturor credincioşilor din parohie. Astfel, ei au fost cei care au săpat la temelia bisericii, ei au amestecat cimentul şi ei au făcut bolţari, biserica fiind ridicată până la centură din bolţari, şi nu din cărămidă, aşa cum pare. „Şi apoi, făcând rost şi de mici finanţări, am început cu această cărămidă aparentă. Ceea ce vreau să vă spun este că aceasta biserică este una frământată. Este făcută cu lacrimile oamenilor, cu dragostea şi cu banii lor. Sponsori foarte mari nu am avut. Am găsit sprijin mai consistent pe la oameni din sat care au mici afaceri, de familie, dar din mila Maicii Domnului, am reuşit. Este important de menţionat faptul că nu am avut o firmă de construcţie la biserică. Am avut vreo 5 băieţi de la o firmă din Ploieşti, care veneau de câteva ori pe săptămână pentru a lucra la înălţime însă, în rest, totul a fost făcut de oamenii din sat. În satul acesta sunt foarte mulţi zidari şi pentru că au fost oameni care nu avut posibilitatea să ajute cu bani, au venit la muncă“, ne-a explicat pr. Daniel Chilan, care, de 7 ani, este preot slujitor la Strejnic, alături cu tatăl său, pr. Alexandru Chilan, care este paroh.

Deşi nu este încă finalizată, în interior fiind necesară pictura, de la 25 martie 2007, slujbele au loc în biserica mare.

O capelă în amintirea lui Nicolae Iorga

Pe lângă acest amplu proiect - construcţia bisericii -, parohia are în vedere şi ajutorarea celor sărmani. Astfel, în fiecare lună, credincioşii săraci şi cei care sunt bolnavi şi nu pot ajunge la biserică primesc de la parohie zahăr, orez, ulei, făină şi alimente preparate, neperisabile.

Banii pentru pachete vin de la Liturghie şi de la serviciile religioase. Aceste acţiuni sunt coordonate de Comitetul parohial de femei şi tot ele sunt cele care, cu bicicleta sau pe jos, merg la bolnavi acasă. Adesea, merg chiar preoţii pentru a duce alimente la săraci.

În plan cultural-educativ, după fiecare Litughie, au loc cateheze cu credincioşii, în cadrul cărora se discută problemele pe care le întâmpină astăzi românii, mai ales cei tineri. Tradiţia catehezelor a început în urmă cu mulţi ani, când s-a constituit corul parohiei. După fiecare repeteţie a corului, din care fac parte copii şi tineri de toate vârstele, de la elevi de şcoală primară până la studenţi, au loc şedinţe de catehizare.

În apropierea satului Strejnic, pentru a marca locul în care a fost ucis Nicolae Iorga, parohia a ridicat o troiţă şi, în colaborare cu PS Varsanufie, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, speră să reuşească să ridice în acest loc şi o capelă.

Influenţe confesionale

În satul Strejnic, din comuna Târgşoru Vechi, judeţul Prahova, locuiesc aproximativ 1.000 de familii, însă 200 dintre acestea sunt de altă confesiune decât ortodoxă. „Este un sat împânzit de multe culte, care au avut o influenţă nefastă asupra satului, prin faptul că au intrat în vieţile oamenilor, iar aceştia şi-au pierdut credinţa cea adevărată. Părintele paroh, tatăl meu, când a venit aici, s-a confruntat cu o problemă foarte mare. Biserica era goală. Veneau 10-15 oameni la biserică şi aceasta nu din cauza preoţilor care fuseseră înainte, căci şi aceştia se luptaseră să-i apropie pe oameni de Biserică, ci din cauza sistemului dictatorial de atunci şi, bineînţeles, din cauza acestei influenţe confesionale. De aceea, s-au purtat foarte multe discuţii cu oamenii, s-au făcut multe vizite pastorale pentru a-i determina să-şi înţeleagă rolul în Biserică şi pentru a-i conştientiza că Biserica poate să-i ajute în orice problemă“, ne-a mai spus pr. Daniel Chilan. (N. Balaban)

▲ Agapă pentru săraci

Întrucât unul dintre hramurile parohiei este la sărbătoarea Sf. Ier. Nicolae şi foarte mulţi săteni poată numele de Nicolae sau Nicoleta, credincioşii au căpătat o evlavie deosebită la sfântul milostiv. Cu ocazia hramului, se organizează o agapă creştină în curtea bisericii, la care mănâncă săracii satului. La această agapă contribuie cu bani şi alimente toţi credincioşii din parohie.

Banii sunt strânşi în perioada sărbătorii Sf. Ier. Nicolae, când preotul merge la toţi credincioşii şi le sfinţeşte casele cu aghiazmă. Obiceiul umblării preotului cu botezul la Sf. Nicolae a pornit de la faptul că foarte mulţi enoriaşi poartă numele acestui sfânt şi, mai mult, au strămoşi cu acest nume. „Pornind de la faptul că la 6 decembrie enoriaşii îşi pomenesc răposaţii şi îi sărbătorim şi pe cei care astăzi poartă acest nume, au ajuns la concluzia că este bine ca preotul să vină să le boteze casa de Sf. Nicolae, iar ei să dăruiască un bănuţ pentru organizarea acestei agape“, a adăugat preotul Daniel Chilan.