Viaţa parohiilor: La Adăşeni, preotul paroh a organizat concurs pentru păstrarea icoanelor în şcoală

▲ „Când a fost acea campanie împotriva icoanelor din şcoli, am organizat un mic concurs. Am pus copiii să facă icoane după câteva modele“ ▲ Prin organizarea acestui concurs, elevii au înţeles mai bine care este rolul icoanei în sala de clasă, dar şi în viaţa de zi cu zi ▲

Duminică de duminică, copiii din Adăşeni vin la biserică în număr mare pentru a participa la Sfânta Liturghie alături de părinţii sau bunicii lor. În posturile de peste an odraslele adăşenilor se spovedesc şi se împărtăşesc, păstrând astfel credinţa ortodoxă în viaţa şi în inimile lor. Legătura lor cu biserica este mai strânsă mai ales de când părintele paroh predă religia la şcoala din sat. „Este un lucru benefic pentru copiii din Adăşeni faptul că predau religia la şcoală. Când a fost acea campanie împotriva icoanelor din şcoli, am organizat un mic concurs. Am pus copiii să facă icoane după câteva modele. Aceştia au fost încântaţi pentru că am organizat acel concurs şi chiar m-au întrebat când mai organizăm şi alte concursuri de acest gen. Pentru ei a fost ceva nou şi o bucurie în acelaşi timp pentru că a fost pentru prima dată când au participat la un concurs în timpul orei de religie“, a mărturisit pr. paroh Ciprian Huţu. Nu doar copiii, ci şi profesorii au fost încântaţi de faptul că, prin organizarea unui astfel de concurs, elevii au înţeles mai bine care este rolul icoanei în sala de clasă, dar şi în viaţa de zi cu zi.

Misiune la „Centrul de îngrijire şi asistenţă Adăşeni“

În parohia Adăşeni, Protopopiatul Săveni, se află „Centrul de îngrijire şi asistenţă Adăşeni“, unde vieţuiesc 83 de persoane cu handicap. Părintele Ciprian Huţu, paroh în satul Adăşeni de un an de zile, alături de câţiva enoriaşi, au mers la bătrânii de la centru, atât înainte, cât şi după sărbătorile din acest an, cu pachete, care au conţinut alimente. Bolnavii din Adăşeni sunt vizitaţi de cel puţin o dată pe lună de preotul paroh, pentru a-i spovedi, împărtăşi sau pentru a oficia slujba Aghezmei mici. „Pentru a merge cu alimente la cei 83 de bolnavi de la «Centrul de îngrijire şi asistenţă Adăşeni», am căutat un sponsor, care a răspuns afirmativ apelului nostru. La azil nu merg doar atunci când sunt chemat. Cel puţin odată pe lună facem slujba Aghezmei mici, pentru a-i binecuvânta pe cei aflaţi în suferinţă. Cu cei cu care se mai poate discuta îi spovedesc şi împărtăşesc în posturile de peste an“, ne-a spus pr. paroh Ciprian Huţu. Membrii Consiliului parohial din Adăşeni şi părintele lor duhovnicesc îşi doresc ca pe viitor să propună conducerii „Centrului de îngrijire şi asistenţă Adăşeni“ înfiinţarea unui paraclis, prin acest lucru dorindu-se ca spitalul să aibă un sfânt ocrotitor.

„Copiii tânjesc după România, după locurile natale“

Sătenii din localitatea Adăşeni sunt apropiaţi de biserică şi răspund mereu apelului făcut de preotul paroh sau Consiliul parohial. Astfel, anul trecut, epitropul bisericii, Gheorghe Aheghiligiţei, a ridicat o nouă troiţă, iar din această iarnă, încălzirea din sfântul lăcaş se face cu ajutorul unei sobe pe lemne. Deşi posibilităţile celor 283 de familii sunt limitate, credinţa în Dumnezeu îi ajută în dorinţa de a avea o biserică cât mai îngrijită. Anul acesta, enoriaşii din Adăşeni vor începe ridicarea noii case parohiale. „Momentan stau în chirie şi este foarte greu din acest punct de vedere. Vechea casă parohială va trebui să o demolăm pentru că nu se poate locui“, a explicat preotul paroh. Satul Adăşeni este îmbătrânit din cauza sărăciei, pentru că tinerii nu au un loc de muncă, Botoşaniul fiind la 60 de kilometri distanţă. Anul trecut, 16 copii de la Şcoala Adăşeni au fost luaţi de părinţi în străinătate. „Problema e că cei plecaţi nu vor să se mai întoarcă, însă copiii tânjesc după România, după locurile natale, pentru că nu se pot acomoda. Sfatul pe care îl dau tinerilor sau familiilor plecate în străinătate este acela de a nu uita de Dumnezeu şi de România. Le mai spun să caute un preot acolo unde se află pentru ca măcar o dată pe an să se spovedească. Ei se plâng că bisericile ortodoxe române sunt la distanţe foarte mari“, a remarcat preotul Huţu.

Credinţa enoriaşilor, neclintită de-a lungul deceniilor

Prima biserica din Adăşeni a fost ridicată în anul 1837 din bârne de lemn, probabil de către stăpânul de atunci al moşiei, pitarul Ilie Ciolac, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“, iar fraţii Iordache şi Costache Ciolac au construit biserica cu zid de cărămidă în anul 1865, cu hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul“. Vechiul lăcaş de cult din lemn a fost transferat la Dângeni. Credinţa enoriaşilor din Adăşeni a rămas neclintită de-a lungul deceniilor. Aşa se explică faptul că, deşi unii oameni se descurcă foarte greu din punct de vedere material, nu au deznădăjduit. Părintele paroh se poate mândri că nu are nici o familie de altă religie în sat.