Viaţa parohiilor: Tineri şi bătrâni, credincioşii din Suharău ridică o nouă casă Domnului

▲ Parohia „Sf. Nicolae“ din Protopopiatul Darabani, judeţul Botoşani, este foarte activă ▲ După ce a construit o casă parohială, în prezent, comunitatea se implică în ridicarea unei noi biserici în sat ▲ Elevii participă la multe din activităţile parohiei, iar bătrânii asistaţi social de la fostul spital din localitate sunt ajutaţi de credincioşi ▲

Satul Suharău, din judeţul Botoşani, este atestat documentar din anul 1520. Se presupune că moşia de aici ar fi fost închinată Muntelui Athos. Acest lucru reiese şi din faptul că un arhiereu grec, pe nume Ananias Sevastias, a ctitorit, în 1793, actuala biserică. Lăcaşul de cult de la Suharău este construită din lemn şi este un monument istoric luat în evidenţă de UNESCO. Biserica se află în stare bună, fiind bine conservată, graţie muncii de 50 de ani a ultimului preot paroh, părintele Aureliu Iordache.

Casă parohială nouă

De la 1 ianuarie 1999, în parohia „Sf. Nicolae“ din satul Suharău, Protopopiatul Darabani, a fost numit preot paroh, părintele Adrian Nazare. Prima activitate majoră pe care a iniţiat-o părintele în parohia primită a fost construirea unei case parohiale. „După ce am fost transferat la această parohie, am considerat că primul lucru care trebuia făcut aici era casa parohială. Am mobilizat credincioşii, am organizat lucrările, iar în cinci ani, casa parohială a fost construită. Nu a fost deloc uşor, dar prin mult efort şi cu ajutorul epitropului bisericii, domnul Costache Ursan, dar şi prin cel al consilierilor parohiali, am reuşit să facem această primă lucrare în parohie“, ne-a declarat părintele Adrian Nazare.

Ridicarea unei biserici noi, o necesitate

În anul 2002, în parohia de la Suharău s-au început lucrările la o nouă biserică. În acelaşi an, PS Calinic Botoşăneanul a sfinţit locul şi a aşezat piatra de temelie. „O biserică nouă în sat era o necesitate, chiar dacă biserica actuală este funcţională. Am pornit lucrările în fiecare an fără să avem banii strânşi, luând materialele pe datorie şi până începeam lucrările în anul următor, le achitam. Acest lucru s-a putut întâmpla datorită înţelegerii pe care am găsit-o la furnizorii de materiale. Cu toate lipsurile şi greutăţile, nu am lăsat nici un an fără să continuăm lucrările. Nădăjduim ca în final să avem o biserică mare, frumoasă, cu ziduri groase, trainică“, ne-a mai spus părintele paroh.

Ajutor din partea elevilor din sat

Tot de la părintele Adrian Nazare am aflat că, în activităţile de pe şantierul unde se construieşte noua biserică, a primit ajutor din partea elevilor din Suharău. Atât părintele, cât şi soţia acestuia sunt profesori la şcoală, ceea ce explică ataşamentul elevilor faţă de Biserică. Mai mult decât atăt, şcoala din sat este construită pe un teren care a aparţinut bisericii, teii din curtea şcolii însemnând locul unde era odinioară vechea biserică. „Pe lângă ajutorul consistent primit de la primarul comunei, dl Marcel Chelaru, care colaborează de multe ori cu noi, am primit ajutor şi din partea elevilor de la clasele superioare din şcoala satului nostru. Elevii au înţeles foarte bine că trebuie să facă şi ei ceva pentru sat şi pentru biserica de aici, de aceea ei ne-au ajutat la lucrările mai uşoare. Cred că orele de religie au ajutat foarte mult la aceasta“, ne-a declarat părintele Nazare.

Activităţi cu tinerii din sat

Construirea bisericii noi nu este singura activitate de anvergură de la Suharău. În colaborare cu mai multe cadre didactice de la şcoala din sat, părintele paroh angrenează tinerii în multe activităţi. „Consider că trebuie să avem grijă de copii, pentru că ei sunt viitorul parohiei. De aceea, încerc să îi apropii cât mai mult de biserică. La fiecare slujbă ofer mici daruri copiilor care au stat de la început şi până la sfârşit. La sfârşitul anului şcolar, am oferit un premiu special celui mai bun elev din şcoală la disciplina religie. De asemenea, toate sălile de clasă, dar şi cancelaria şcolii au câte o icoană cu Sfântul Nicolae, ocrotitorul satului şi al tuturor copiilor“, ne-a mai spus părintele Nazare. Pentru că unii copii au posibilităţi materiale reduse, parohia a ajutat la cumpărarea rechizitelor necesare desfăşurării activităţii la grădiniţă.

Grija pentru bătrâni

În parohia de la Suharău se află un spital construit în timpul Regelui Carol I, în care funcţionează şi astăzi o Unitate de Asistenţă Medico-Socială, unde sunt 18 bătrâni, femei şi bărbaţi. Aici, vârstnicii se bucură atât de asistenţă medicală permanentă, cât şi de alte servicii care le fac bătrâneţile mai uşoare. „Fiind în majoritate ortodocşi, atenţia şi grija noastră se îndreaptă şi spre ei. Menţinem o permanentă legătură cu ei, îi spovedim şi îi împărtăşim, le asigurăm calendarele necesare, iconiţe, cărţi de rugăciuni. Unii dintre ei vin şi la biserică, iar la plecare duc şi celorlalţi binecuvântarea de la Sfânta Liturghie şi anaforă pentru cei care aşteaptă fără să mănânce până la amiază“, ne-a declarat părintele Nazare.

Pelerinaje anuale

Credincioşii de la Suharău sunt foarte apropiaţi de biserica lor şi de preotul paroh. Aceştia ajută mereu la înfrumuseţarea şi curăţenia curţii bisericii şi a cimitirului, iar în fiecare an, grupuri de credincioşi de aici merg în pelerinaje la mănăstiri din ţară. „Anul trecut am mers la Mănăstirea Râşca şi a fost foarte frumos. Credem că prin aceste pelerinaje ne apropiem mai mult unii de alţii şi avem posibilitatea se ne cunoaştem mai bine. De aceea, în fiecare an vom organiza pelerinaje la mănăstiri celebre, pentru a ne împărtăşi din bogăţiile spirituale ale acelor locuri“, ne-a spus părintele Nazare.