Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti

La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea "Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti", în noua colecţie de "Acatiste şi Vieţi de Sfinţi".

În vremea păstoririi la Vicina, Sfântul Iachint a purtat grijă de eparhia sa, de preoţi, de credincioşi şi de monahi, dar s-a luptat cu mari încercări din pricina năvălirii tătarilor, apoi şi a genovezilor asupra acestor locuri.

Mitropolitul Iachint ducea o viaţă sfântă şi era pildă pentru creştinii ortodocşi din acele timpuri. De sfinţenia vieţii lui auzise însuşi voievodul Basarab I Întemeietorul (circa 1310-1352), dar în timpul domniei lui nu este atestată existenţa unei autorităţi bisericeşti în Ţara Românească recunoscute de Constantinopol. Această lipsă a împlinit-o fiul marelui întemeietor, Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), care a făcut demersuri la Patriarhia de Constantinopol pentru venirea mitropolitului Iachint de Vicina la Curtea domnească de la Argeş.

În luna mai 1359, cu îngăduinţa Sfântului Patriarh Calist I al Constantinopolului (1350-1354; 1355-1363) şi la stăruinţele voievodului Nicolae Alexandru Basarab, Sfântul Iachint s-a mutat în capitala de atunci a Ţării Româneşti, la Curtea de Argeş. Astfel, locul Vicinei a fost luat, în şirul mitropoliilor Patriarhiei de Constantinopol, de Mitropolia Ungrovlahiei sau a Ţării Româneşti, care de atunci s-a îngrijit şi de credincioşii ortodocşi din Dobrogea.

În toată viaţa sa, întâiul între mitropoliţii Ţării Româneşti s-a arătat bineplăcut lui Hristos şi, la adânci bătrâneţi, în anul 1372, a fost chemat la veşnicele locaşuri, fiind plâns de tot poporul ca un adevărat părinte şi propovăduitor al adevărului dumnezeiesc. Biserica Ortodoxă Română îl pomeneşte la data de 28 octombrie. (Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă)