Vizitele Sfântului Andrei Şaguna la Boiţa

Influenţa Sfântului Mitropolit Andrei Şaguna în comunitatea Parohiei Boiţa s-a văzut încă din primul an al păstoririi sale, căci în 1847 a efectuat prima vizită canonică aici, unde a găsit o puternică comunitate, dar şi o măreaţă catedrală de care va rămâne foarte legat sufleteşte.

Ierarhul a fost întâmpinat de tot poporul în haine de sărbătoare, cu flori şi cântece, precum un adevărat rege. Sfântul Ierarh a fost plăcut impresionat de dragostea sinceră cu care a fost primit şi de starea înfloritoare a comunei care se afla în perioada ei de aur, datorată boierilor târgoveţi de aici.

Vizitele marelui ierarh s-au înmulţit spre binele comunităţii din Boiţa. Negustorii, oameni cu carte şi cu bani mulţi, înţeleg planurile măreţe ale ctitorului Ortodoxiei ardelene şi îl ajută cu bani întotdeauna. La cumpărarea caselor din Strada Mitropoliei, la cumpărarea tipografiei, la alte clădiri şi la diferitele fundaţii, boicenii au fost cei dintâi care şi-au adus contribuţia. A rămas vorba din bătrâni că Jenake, un mare negustor localnic, ar fi dat suma de 50.000 de coroane pentru aceste scopuri. Bătrânii satului mărturisesc faptul că ierarhul slujea în Biserica "Adormirea Maicii Domnului" Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie an de an, de ziua numelui său, cu sobor mare de preoţi, ei auzind întotdeauna spunându-se "vrednic este", căci probabil hirotonea câte un preot în biserica unde se simţea atât de bine.

"Naşul" împăratului de la Viena

În anul 1852, la invitaţia Sfântului Ierarh, însuşi împăratul de la Viena, sub a cărui stăpânire se afla şi ţinutul ardelean, venea în comuna Boiţa. Mulţi credeau că Sfântul Ierarh era "naşul" împăratului datorită relaţiei strânse dintre cei doi. Aici li se face o primire împărătească, după care trec prin pasul Turnu Roşu, ocazie cu care se sfinţeşte o cişmea nouă, făcută cu acest prilej şi care poartă şi astăzi numele de "Fântâna împăratului".

Sfântul Ierarh Andrei Şaguna le-a fost boicenilor întotdeauna ca un bun părinte. Într-un proces al comunei cu saşii din Tălmaciu, care doreau mişeleşte să răpească boicenilor doi munţi, Sfântul Ierarh i-a sprijinit îndemnându-i "să nu lase capra în mijlocul grădinii", aluzie la pretenţia saşilor de a deveni stăpâni pe doi munţi din mijlocul pădurilor comunei Boiţa. Relaţia strânsă cu boierii boiceni se vede şi din aceea că între bărbaţii de încredere pentru vegherea şi executarea dispoziţiilor sale testamentare, Sfântul a ales şi trei negustori boiceni, şi anume pe Ioan Rotariu, Aleman Cloajă şi Ioan Popovici.

Sfântul Ierarh s-a implicat împreună cu negustorii de aici şi la ridicarea unei noi şcoli mai mari, în comună, deoarece şcoala cea veche din curtea bisericii se dovedea neîncăpătoare. Astfel s-a construit o nouă şcoală chiar în centrul comunei de către meşterul zidar Szalay pentru suma de 9.140 de florini. Lucrările s-au încheiat în anul 1873 şi şcoala trebuia sfinţită de Marele Ierarh, însă spre regretul boicenilor şi al întregului neam românesc din Ardeal, Sfântul Ierarh a fost chemat în lumea celor drepţi în ziua de 16 iunie 1873.

Pictorii de la Boiţa

Construirea Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din comuna Boiţa între anii 1812 şi 1822 şi necesitatea de a fi pictată, au dat naştere, aici, unei pleiade de pictori localnici, care marchează pictura bisericilor din zonă în secolul al XIX-lea. Cel dintâi meşter iconar boicean cunoscut în acest secol este "Ilie Zograf" despre care aminteşte episcopul Iosif al Argeşului într-o scrisoare din 1803 trimisă marelui negustor şi om de cultură Constantin Hagi Pop din Sibiu. Se pare că acest pictor a fost angajat cu mult timp înainte, lucrând la Episcopia Argeşului până în anul 1815. Între timp a primit din partea lui Constantin Hagi Pop nişte comenzi pentru mai multe icoane, pe care însă a întârziat să le facă din cauză că picta o biserică a Mănăstirii Cozia, ajutat de ucenicul şi fratele său mai mic Ioan. Mai târziu, aflăm că Zograful Ilie a lucrat multe icoane pentru Biserica din Groapă, însă după părerea istoricului Ştefan Meteş, el ar fi pictat întreaga biserică. Date certe despre el şi originea lui găsim în inscripţiile de pe icoanele împărăteşti ale bisericii comunei Boiţa, în care se scrie: "Aceste sfinte icoane s-au zugrăvit de mine, cel mai mic şi mai smerit dintre zografi, Isaia monah, iar pe mirenie numele meu Ilie 1819. Şi s-au dăruit sfintei biserici din Boiţa, satul naşterii mele, pentru a mea pomenire şi a părinţilor mei cu tot neamul". Astfel, aflăm că meşterul iconar Ilie e originar din Boiţa, că şi-a făcut ucenicia şi a lucrat 20 de ani la Biserica Episcopiei din Argeş, la o biserică a Mănăstirii Cozia, a lucrat icoane şi a zugrăvit biserica din Groapă şi la sfârşit a lucrat şi cele două icoane împărăteşti ale bisericii din Boiţa, satul său natal, care se păstrează şi astăzi în stare foarte bună.

Lucrări iconografice

După 1819 nu mai ştim nimic despre Zograful Ilie (Isaia), probabil s-a călugărit şi s-a retras la o mănăstire. A pregătit pe fratele său Ioan ca să-i continue opera, cel care semnează icoane la Boiţa, Tălmăcel şi Sadu, precum şi un portret al preotului Toma Filip din Porceşti (Turnu Roşu). Acesta şi-a desfăşurat activitatea între anii 1822 şi 1838, semnându-se în biserica din Sadu cu numele "Ioan Zograf boiţan". Mai trebuie amintit şi numele meşterului iconar "George Zograf", cu icoane lucrate la Boiţa şi Turnu Roşu, care se semnează ca fiind ucenicul dascălului Stoian într-o icoană din Boiţa datată în 1827. După tradiţia preoţilor din Turnu Roşu acest "George Zograf" ar fi din Boiţa.