„Ziua constituirii Bisericii lui Hristos ca adunare a popoarelor în iubirea Preasfintei Treimi”

Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt a fost sărbătorit duminică, 4 iunie, în chip deosebit la Catedrala Patriarhală din București. Sfânta Liturghie și Vecernia specială a plecării genunchilor au fost săvârșite de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și Prea­sfin­țitul Părinte Timotei Prahovea­nul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

După lecturarea pasajului evanghelic rânduit (Ioan 7, 37-53; 8, 12), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat semnificația modurilor în care Persoana dumnezeiască a Sfântului Duh apare în cele două texte biblice citite la Sfânta Liturghie.

 „Această zi a Cincizecimii este deosebit de plină de înțelesuri duhovnicești, fiind ziua constituirii Bisericii lui Hristos ca adunare a popoarelor în iubirea Preasfintei Treimi. Evanghelia și Apostolul de astăzi ne vorbesc despre Duhul Sfânt. Este semnificativ că Biserica a rânduit a se citi astăzi din cartea Faptele Apostolilor și din Evanghelia după Ioan deoarece, în primul text, Duhul Sfânt este prezentat în chip de limbi de foc, iar în Evanghelie este prezentat ca fiind apa cea vie. Într-un mod surprinzător, Sfântul Luca Îl prezintă pe Duhul Sfânt ca fiind asemenea focului, iar Sfântul Ioan, ca fiind apa cea vie. Focul este curățitor, luminător și încălzitor. Duhul Sfânt este și El curățitor de păcate. După cum metalele ruginite puse în foc se curăță de rugină și de praf, omul care este plin de Duhul Sfânt se curăță de păcate. De asemenea, metalele care stau în foc devin incandescente, luminoase și flexibile, putând lua o formă nouă când sunt prelucrate. Tot așa, Duhul Sfânt luminează viața întunecată a omului păcătos, înlocuind patimile egoiste cu virtuți ale bunătății, sme­reniei și iubirii. Omul care se roagă mult se transformă și dobân­dește un suflet fierbinte, plin de iubire față de Dumnezeu și față de semeni. Această prezentare a Duhului Sfânt în chip de limbi de foc ne arată care este scopul trimiterii Sale în lume: curățirea, luminarea și sfințirea oamenilor”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Preafericirea Sa a explicat legătura dintre trimiterea Duhului Sfânt și sărbătoarea iudaică a Cincizecimii, care amintea de Legământul încheiat de poporul Israel cu Domnul în vremea lui Moise: „Mântuitorul Hristos trimite pe Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii întrucât această sărbătoare era, la evrei, cea în care se prăznuia darea Legii pe Muntele Sinai, când Moise a primit tablele Legii. A voit Dumnezeu ca Duhul Sfânt să fie trimis în această zi pentru a se arăta legătura între Lege și har. Legea s-a dat prin Moise, iar harul Duhului Sfânt și adevărul au venit prin Iisus Hristos. Hristos Domnul, odată înălțat la cer, împreună cu Tatăl, Îl trimite pe Duhul Sfânt Sfinților Săi Apostoli în ziua Cinci­zecimii. Prin Pogorârea Duhului Sfânt este constituită și Biserica, drept adunare a popoarelor în iubirea Preasfintei Treimi. De aceea, în aceeași zi s-au botezat la Ierusalim ca la 3.000 de oameni și prin acest act s-a văzut, pentru prima oară, comunitatea divino-umană numită Biserica lui Hristos. Iisus Hristos a instituit Biserica începând cu întruparea Sa”.

Patriarhul României a vorbit și despre roadele lucrării harului Duhului Sfânt în viața credincioșilor. „Pogorârea Duhului Sfânt are ca scop sfințirea celor care cred în Hristos prin iertarea păcatelor și prin începutul unei vieți noi, dar și adunarea laolaltă a popoarelor. Atunci când oamenii au construit Turnul Babel, s-au amestecat limbile și ei s-au dezbinat. Acum, oameni de neamuri și etnii diferite sunt adunați în iubirea Preasfintei Treimi. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Duhul Sfânt S-a pogorât doar după Înălțarea la cer a Mântuitorului Hristos deoarece, prin Înălțare, Iisus Hristos a adus firea Sa sfințită și îndumnezeită ca pe o ofrandă a omenirii pe tronul Sfintei Treimi. Ca urmare, Dumnezeu Tatăl, împreună cu Fiul, Îl trimite pe Duhul Sfânt peste firea umană pământească. Ceea ce ne dăruiește nouă Duhul Sfânt este viața lui Hristos Cel răstignit, înviat, înălțat la ceruri și preaslăvit. Prin umanitatea Lui vine spre omenire iubirea Sa sfântă, smerită și darnică. Biserica este extinderea vieții lui Hristos în umanitate. Prin Duhul Sfânt, Hristos nu mai este în fața noastră, ci locuiește în noi”, a explicat Patriarhul României.

După Sfânta Liturghie, soborul de slujitori condus de Întâistătătorul Bisericii noastre a săvârşit rânduiala specială a Vecerniei plecării genunchilor. În cadrul acesteia au fost citite, din fața Ușilor Împărătești, şapte rugăciuni speciale în care s-au cerut mila şi îndurarea lui Dumnezeu, ajutor pentru întoarcerea celor păcătoşi, precum şi iertarea greşelilor celor mutaţi din această lume. La final, credincioșii au primit, potrivit tradiției, ramuri sfințite de tei și nuc, care amintesc de limbile de foc care s-au arătat la Cincizecime, precum și iconițe reprezentând scena Pogorârii Duhului Sfânt.
Cântările Sfintei Liturghii au fost interpretate de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, iar răspunsurile la strană în timpul slujbei Vecerniei au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.