Ziua Mondială de Rugăciune

În cursul lunii iunie la New York, în Statele Unite ale Americii, s-a desfăşurat întrunirea anuală a "Zilei mondiale de rugăciune". Tema de reflecţie şi acţiune pentru anul acesta a fost "Căutarea Dreptăţii în viaţă şi în societate", iar mottoul ales pentru a-i însufleţi şi a-i ghida pe cei prezenţi din toate ţările participante a fost citatul biblic din Amos (5, 24): "Lăsaţi judecata să se rostogolească întocmai precum apele şi dreptatea ca un şuvoi ce curge neîncetat".

Ca membră a Societăţii Femeilor Creştin-Ortodoxe Române din Timişoara şi redactor al studioului de radio "Învierea" din cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei, am reprezentat eparhia la iniţiativa doamnelor prof. Doina Seracin şi ing. Rodica Popescu, coordonatoarele asociaţiei timişorene. Ziua Mondială de Rugăciune aduce în atenţie o importantă mişcare internaţională şi ecumenică a femeilor pentru rugăciune creştină, care încă din 1927 reuşeşte să mobilizeze mii de femei creştine din toată lumea pentru a mulţumi şi a se ruga împreună lui Dumnezeu. Astfel, femei membre ale acestei organizaţii din ţări diferite sunt invitate în fiecare an să pregătească slujba de închinare, care e apoi tradusă de voluntare în peste 90 de limbi ale ţărilor participante. Serviciul de rugăciune este tipărit şi distribuit în vederea ţinerii lui în prima zi de vineri din luna martie a fiecărui an în mii de comunităţi locale din aproape 170 de ţări. Comitetul internaţional al asociaţiei promovează frăţietatea şi înţelegerea între femeile creştine de etnii diferite şi publică numeroase materiale cu subiecte de actualitate educativ-religioase pentru femei din multe ţări şi regiuni de pe glob.

Întâlnirea de la New York cu femei de pe toate continentele, de toate rasele, etniile şi denominaţiunile creştine tradiţionale a constituit o experienţă inedită şi extrem de benefică pentru a înţelege forţa unităţii comunităţilor creştine şi în special faptul că femeile chiar pot ajuta la schimbarea lumii în bine, dacă îşi propun. Totodată, s-a evidenţiat că dacă femeile vor lupta unele pentru celelalte, adică cele aflate în zone neafectate de războaie, secete, foamete, injustiţie, îşi vor întoarce privirea spre surorile lor mai puţin norocoase şi inevitabil spre copiii acestora, chiar vor putea ajuta concret prin proiecte sociale şi strângere de fonduri la schimbarea în bine a vieţii acestor oameni. În acest mod lumea va fi mai frumoasă, suferinţa va fi mai mică, iar sute, poate chiar mii de suflete vor avea o existenţă un pic mai bună datorită celor care considerăm că implicarea în proiectele sociale de oriunde reprezintă un lucru eminamente bun. Pe parcursul celor nouă zile ale conferinţei s-au legat prietenii cu femei din Africa, Orientul Mijlociu, Insulele Pacificului şi din Europa. Toată lumea a reflectat la cât de necesare sunt credinţa noastră, idealurile noastre şi speranţa vie într-un viitor cât mai bun pentru copiii noştri, ce merită o lume mai sigură, cu acces la hrană, la apă (fiindcă în unele ţări chiar şi acesta rămâne un vis frumos), la îngrijire medicală, la educaţie şi la o viaţă demnă în Hristos.

Fiecare femeie care a participat la această întâlnire în calitate de delegat al ţării sale a avut îndatorirea să scrie încă din prima zi la intrarea în sala de conferinţe numele, ţara din care vine şi ceea ce speră că se va întâmpla la această întâlnire. Spre surprinderea tuturor, în ultima zi a conferinţei s-a constatat că majoritatea şi-au îndreptat atenţia spre Sfânta Scriptură, izvorul iubirii, credinţei şi nădejdii ca semne văzute ale prieteniei, unităţii şi rugăciunii.