Academia Română, o voce importantă în societate

Preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, a declarat, într-un interviu acordat Agerpres, că în România, ca de altfel în toate ţările din lume, Academia reprezintă o voce importantă în societate, ce poate fi un consilier pentru autorităţi, o voce care exprimă o anumită poziţie şi care avertizează într-o situaţie de risc. Academicianul Haiduc a mai spus că, în ceea ce priveşte cercetarea românească în plan internaţional, aceasta se situează pe locul 45 în privinţa numărului de publicaţii, în urma ţărilor vecine Ungaria, Polonia sau Cehia

Domnule preşedinte al Academiei Române, ce înseamnă astăzi Academia, într-o lume supertehnologizată şi digitizată?

Academia Română şi academiile în general sunt mai întâi instituţii de consacrare, care recunosc meritele deosebite ale oamenilor în domeniile ştiinţelor, culturii, artelor. În al doilea rând, academiile sunt, nu toate, dar cu precădere cele europene, centre de cercetare prin institute şi unităţi proprii. În acest sens, Academia Română are 65 de institute, care acoperă toate domeniile ştiinţei. În al treilea rând, şi la noi, ca de altfel în toate ţările, reprezintă o voce importantă în societate, care poate fi un consilier pentru autorităţi, o voce care exprimă o anumită poziţie ce avertizează într-o situaţie de risc.

Există o mare deosebire între oamenii politici şi oamenii de ştiinţă. Oamenii politici sunt legaţi de termenele electorale, de perioadele de patru ani, de obicei, în care trebuie să rezolve probleme de interes imediat şi probleme importante. Oamenii de ştiinţă au asigurată însă o anumită permanenţă, o anumită continuitate, şi atunci pot să aibă şi o viziune pe termen lung, deci, în anumite situaţii, să semnaleze oamenilor politici unele probleme importante pentru societate, pentru ţară, pentru omenire, dacă vreţi, care trebuie să fie în atenţia lor, cum ar fi încălzirea globală, reducerea stratului de ozon, problema energiei. Toate acestea au fost semnalate mai întâi de oamenii de ştiinţă şi apoi preluate de politicieni, care au luat măsuri cu efect pe termen lung. De aceea, Academia este o instituţie necesară şi utilă.

Ce înseamnă pentru Academia Română cercetarea?

Academia a fost creată, în primul rând, cu scopul cultivării limbii române şi istoriei, însă, între timp, s-a dezvoltat acoperind toate ramurile ştiinţei. Din punctul de vedere al ştiinţelor umaniste, e important că acestea lucrează mai ales pentru proiecte de interes naţional, precum Dicţionarul şi Gramatica limbii române, la lingvişti, literatura română sub toate aspectele ei, economia ţării în domeniul ştiinţelor sociale, deci probleme care au, în primul rând, o importanţă naţională.

Cei din domeniul ştiinţelor exacte trebuie să se manifeste, în primul rând, în viaţa ştiinţifică internaţională, pentru că ei produc cunoştinţe noi în aceste domenii, care se validează prin pătrunderea în circuitul internaţional al ştiinţei. Şi atunci, dacă umaniştii publică mai mult în limba română, lucrări de interes naţional, cercetătorii din domeniul ştiinţelor exacte - matematică, biologie, chimie, fizică - sunt cei care se manifestă în viaţa ştiinţifică internaţională şi cu cât acest lucru le reuşeşte mai bine, cu atât imaginea ştiinţei româneşti este mai bună în ierarhiile care apar în urma unor monitorizări avizate, iar ştiinţa românească ocupă un loc în consecinţă.

Ce loc ocupă ştiinţa românească?

În privinţa numărului de publicaţii, locul 43-45. Variază uşor de la un an la altul, în funcţie de perioadele în care se fac aceste monitorizări. Ar trebui să ocupe un loc mai bun, în faţa noastră sunt unele ţări pe care noi le considerăm mai modeste din punctul de vedere al ştiinţei. Ţări vecine, cum sunt Ungaria, Polonia, Cehia, sunt în faţa noastră, din păcate.

Ce veţi face, concret, pentru a opri "exodul de creiere"?

E foarte greu de oprit acest exod, pentru că tinerii merg în străinătate la studii, se afirmă acolo, li se oferă poziţii atrăgătoare din punctul de vedere al condiţiilor de lucru şi de afirmare şi din punctul de vedere al veniturilor, al salariilor. Totuşi, unii revin, pentru că există programe naţionale şi europene care îi încurajează. Există apoi relaţiile de familie sau alte cauze care îi determină pe unii să se întoarcă în ţară şi se cunosc cazuri de succes care s-au întâmplat, după ce unii tineri, revenind în ţară, au putut să se dezvolte şi aici.

Ce faceţi pentru a vă face auzit cuvântul, în relaţia cu autorităţile statului?

Uneori aşteptăm să fim invitaţi, alteori, când considerăm că este imperativă prezenţa noastră, venim din proprie iniţiativă.

Domnule preşedinte, de ce aţi vorbit, nu demult, despre "proprietăţile" Academiei Române, pentru care mulţi vă invidiază, ca despre o "povară"?

Deocamdată nu prea au de ce să ne invidieze, pentru că veniturile din agricultură în general nu sunt foarte mari, iar veniturile din exploatarea pădurilor care au fost restituite Academiei urmează abia în anii următori să poată fi obţinute, iar alte proprietăţi implică doar cheltuieli, de exemplu, unele muzee pe care Academia le-a obţinut, precum Casa Memorială "Vasile Alecsandri". Acestea trebuie întreţinute, vizitarea lor nu aduce decât câştiguri neînsemnate, dar cheltuiala este obligatorie. Şi atunci, este greu să afirmăm că instituţia noastră ar fi foarte bogată şi ar putea să obţină venituri foarte mari din proprietăţi.

"Dicţionarul-tezaur al limbii române" echivalează cu o Catedrală a Neamului"

În luna aprilie, a avut loc un moment istoric pentru cultura românească, prin publicarea ultimului volum (37) din "Dicţionarul-tezaur al limbii române". La o distanţă de 105 ani de la iniţierea lucrărilor, proiectul însumează 37 de volume, 17.885 de pagini şi peste 175.000 de cuvinte şi variante. "Aceste 37 de volume reprezintă o lucrare fundamentală prin însemnătatea ei. Cel mai înalt for de ştiinţă şi cultură demonstrează astfel, încă o dată, în vremuri incerte şi complicate, că îşi realizează sarcinile istorice şi că poate constitui o pildă şi un îndemn. Nu putem decât să felicităm cu bucurie şi satisfacţie pe confraţii noştri şi pe harnicii cercetători ai institutelor noastre de profil şi, totodată, să le urăm succes lor şi urmaşilor lor în realizarea unei noi ediţii "definitive" a acestei lucrări de temei a limbii române", a declarat, în alocuţiunea de la şedinţa festivă, academicianul Dan Berindei.

Peste 200 de lingvişti şi-au adus contribu-ţia la realizarea dicţionarelor, o lucrare care, după cum declara filologul George Pruteanu, "echivalează cu o "Catedrală a Neamului" în materie de lingvistică, deşi, în esenţă, nu este vorba doar de lingvistică, ci şi de patrimoniul spiritual în sensul cel mai larg şi mai adânc".