Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Tradiţie şi meşteşuguri la Muzeul Ţăranului Român

Tradiţie şi meşteşuguri la Muzeul Ţăranului Român

Un articol de: Ștefana Totorcea - 14 Mai, 2019

O nouă ediție a Târgului „Tra­diție și meșteșug” de la Muzeul Țăranului Român ne-a prilejuit o întâlnire cu meșteri populari care continuă tradiția lucrului bine făcut, atât în domeniul culinar, pielărie, confecții, dar și în arta încondeierii ouălor, regina meșteșugurilor tradiționale.

Meșterul Nicu Poenaru, fiu de preot, a crescut într-o familie credincioasă alături de alți trei frați. Ei au învățat de la mama lor, Elisabeta, să încondeieze ouă. „Tot ce făceam cumpăra dumneaei în numele unor doamne. Când a murit, în ziua de Paști din 1991, am găsit o cameră plină cu lucrările noastre din copilărie!”, își amintește Nicu Poenaru.
Iuliana Bara Gâciu, care produce muștar de Tecuci, dulcețuri și zacuscă, a învățat secretele conservelor fără aditivi tot din familie. Ea s-a născut cam odată cu fabrica de conserve din Tecuci, unde tatăl ei, Ionel Gâciu, se ocupa de întreținerea utilajelor, iar mama ei, Marta, era maestru de producție. „Când îi duceam mamei mâncare la fabrică, vedeam landouri pe roți pline cu dulceață sau gem. Iar uneori, noaptea, îl chemau muncitorii pe tata să repare câte un utilaj”, își amintește ea. „Pe aceleași utilaje făcute de tata lucrez eu acum, niște mori umede și bazine”, spune ea. De la mama ei, care este încă în viață, a învățat multe secrete de producție.

Și Szekernyes Peter Martin, din Cluj, a învățat din familie arta prelucrării pielii. Străbunicul său a lucrat la fabrica de pantofi Guban din Timișoara, iar bunicul soției la fabrica de produse de marochinărie Clujana, ca inginer chimist. Practic, a crescut cu piele în casă. Face și tablouri lucrate manual pe pielea umedă, după o tehnică proprie. Este cunoscut mai ales ca „meșterul care face genți cu cai” în aceeași tehnică. „Lumea crede că le import, nu că le fac eu. Din păcate, aș vrea să export, dar taxele sunt prea mari”, spune el.

Clay Play Ceramica, o mică întreprindere bucureșteană, chiar aceasta propune: relaxare prin ateliere de olărit. „Cu lutul trebuie să ai răbdare. El îți spune, pe măsură ce îl îmblânzești cu mâinile, cum să îl lucrezi”, explică Raluca Udriște, coordonator evenimente. Tot la fel și cu omul. De aceea, Clay Play organizează și tabere de dezvoltare personală și de reconectare între părinți și copii, prin activități creative.