„Cred în Tine, Doamne!“

Mă ridic de pe scaun și mă așez în tăcere. Încerc să-mi aplec genunchii în fața măreţiei Tale, Doamne, Care ești acolo sus și știi a mă asculta cu nespusa bunătate, blândeţe, răbdare. Încerc ca așa cum pot, cu mintea mea de copil, să cuprind imensitatea Ta, să o deslușesc și să o înteleg, să o simt. Nicăieri nu am mai multă pace și linişte ca atunci când mă reculeg și, deși nu am pus niciodată timbru pe ea, mă simt ca și cum aș scrie o scrisoare către Tine.

Din adâncul sufletului meu, vreau să Te rog, Doamne, să ne dai o viață mai bună și să-i ajuţi pe cei mari să înțeleagă faptul că a lor cruce, pe care Tu le-ai dat-o să o poarte, nu este mai grea decât o pot ei duce.

Mă închin în fața Ta și încerc să înțeleg grija Ta părintească și să-mi explic de ce, chiar dacă suntem răi, Doamne, Tu încă ne mai iubeşti. Aș vrea să-mi explici, deși nu ai de ce să explici unui muritor de rând ceva, de ce ești atât de bun cu noi și de ce mila Ta poate acoperi încă orice răutate.

Îți scriu, cu mâna tremurând de emoţie și teamă, și Te rog ca grija Ta să se îndrepte spre toți copiii acestei lumi, mai ales spre cei pe care soarta îi oropsește. Spre cei ce nu au părinţi, spre cei ce nu au jucării, spre cei ce nu cunosc dragostea și căldura unui cămin, a unei familii, pe care eu o am.

Și Te mai rog, Doamne, coboară ochii Tăi, ca doi luceferi de seară, către părinţii mei, care sunt cei mai buni din lume. Către mama, care deși mă mai ceartă câteodată - știu că mă iubeşte și că și-ar da și viața pentru fericirea mea, către tata, care mă vede ca pe o prinţesă din poveste, chiar dacă prinţesa este neascultătoare, din când în când.

Fă ca inima mea să fie cuprinsă de dragostea către Tine, fă-mă un copil bun și ascultător, care să știe să se bucure cu toată puterea de cea mai frumoasă perioadă a vieţii: copilăria. Nu am cuvinte să-Ţi pot mulţumi pentru toate câte ni le dai, pentru grija Ta cea părintească, ce știe a ne certa, dar și a ne mângâia. Îți mulţumesc pentru toate clipele frumoase pe care mi le dai, și Te mai rog să-mi luminezi mintea și calea în viață, să-mi îndrumi paşii cu răbdare, așa cum numai Tu știi să faci. Fii alături de mine mereu și chiar de copilul Tău mai greşeşte, nu mă certa prea aspru, ci ridică-mă. Dă-mi, Doamne, puterea de a le înfrunta pe toate sau măcar întinde-mi mâna din când în când, ca să realizez că-mi ești aproape.

Îți scriu, dar pentru fiecare nelămurire pe care o am, simt că Tu deja mi-ai răspuns. Tăcerea Ta este un mare răspuns și cred, încă o dată, în puterea și răbdarea Ta de a-mi asculta gândurile.

Știu că vei citi cu plăcere scrisoarea mea și poate vei ierta stângăciile făcute, gândurile - poate nu așa de clare, vina - poate nu așa de vinovată, mintea - poate nu așa de luminată. Îți mulţumesc că vei citi scrisoarea mea și Te rog: fii Lumina mea din marea taină, care să-mi dea putere și care să mă facă mare. Păstrează, Doamne, în sufletul meu curățenia gândurilor de copil și fă ca puritatea vârstei să mă însoțească mereu. Cred în Tine, Doamne!

Ana Cut (clasa a VII-a)