Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Educaţie De la firul de mărțișor la lumina Învierii

De la firul de mărțișor la lumina Învierii

Galerie foto (6) Galerie foto (6) Educaţie
Un articol de: Pr. Cătălin Isvoranu - 30 Martie 2026

Drumul către Învierea Domnului este, în fiecare an, un urcuș tainic al inimii. Nu este doar o succesiune de slujbe și tradiții, ci o adevărată renaștere lăuntrică, un parcurs care începe adesea în gesturi simple și se desăvârșește în lumina sfântă a nopții pascale. Pentru mine, acest drum a căpătat o semnificație aparte anul trecut, când, în Duminica Floriilor, am pășit pentru prima dată în Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Drăgușeni, copleșit de emoție, dar și de bucuria începutului.

Îmi amintesc limpede acea zi. Biserica împodobită cu ramuri de salcie, chipurile credincioșilor, emoția întâlnirii cu o comunitate nouă, toate au rămas adânc întipărite în suflet. Am slujit pentru întâia oară Sfânta Liturghie în această parohie împreună cu părintele Nicușor Leontin Vede, fostul preot al comunității, cel care a păstorit cu dăruire și responsabilitate credincioșii din Drăgușeni. Momentul a fost unul cu totul deosebit. Prezența părintelui Nicușor a fost pentru mine un sprijin și o binecuvântare. În comuniunea slujirii am simțit continuitatea lucrării lui Dumnezeu în această parohie: ceea ce s-a zidit prin osteneala și rugăciunea sfinției sale a devenit temelia pe care sunt chemat să continui. A fost o împletire de emoție, recunoștință și responsabilitate, dar mai ales o bucurie profundă că Dumnezeu m-a rânduit să slujesc într-o comunitate vie, caldă și primitoare.

De atunci și până acum, fiecare sărbătoare, fiecare slujbă și fiecare activitate au adâncit această legătură dintre păstor și păstoriți. Iar anul acesta, apropiindu-ne din nou de praznicul Floriilor și de Învierea Domnului, privesc cu recunoștință la tot ceea ce s-a împlinit în acest timp.

Primăvara duhovnicească a început, ca de obicei, în sâmbăta dinaintea Lăsatului sec de brânză, prin atelierul de mărțișoare organizat pentru copiii parohiei. Biserica a fost plină de culoare, de entuziasm și de râsete curate. Alături de copii și cu sprijinul cadrelor didactice din localitate, am încercat să oferim celor mici nu doar o activitate recreativă, ci o lecție despre dăruire și comuniune.

Mărțișoarele realizate de copii au fost lucrate cu migală și dragoste. Fiecare șnur alb-roșu a devenit un simbol al curăției și al jertfei, al primăverii naturii și al primăverii sufletului. Copiii au înțeles că darul, chiar și cel mic, are o valoare neprețuită atunci când este oferit din inimă.

Rodul atelierului s-a văzut în Duminica Ortodoxiei, când, după Sfânta Liturghie, mărți­șoa­rele făcute de copii, de preot și de cadrele didactice au fost oferite credincioaselor parohiei. A fost un moment plin de emoție. Mamele, bunicile, tinerele fete au primit aceste mici semne de prețuire cu zâmbet și cu lacrimi de bucurie. Într-o lume grăbită, un astfel de gest simplu devine mărturie a unei comunități unite și atente la nevoile sufletești ale membrilor ei.

Tot în Duminica Ortodoxiei am cinstit sfintele icoane, aducându-ne aminte de biruința dreptei credințe și de rolul icoanei ca „fereastră spre cer”. Copiii au primit schițe de icoane, pe care le-au pregătit cu multă atenție și dragoste. A fost impresionant să îi văd concentrându-se asupra fiecărui detaliu, întrebând despre chipurile sfinților, despre semnificația culorilor și despre lumina care izvorăște din sfințenie.

În perioada dedicată mamei, activitățile s-au intensificat. Copiii au pregătit felicitări, au învățat poezii și cântări, au rostit cuvinte de recunoștință pentru cea care le-a dăruit viață. În cadrul întâlnirilor catehetice, am vorbit despre Maica Domnului, model suprem de mamă, de smerenie și de ascultare, arătând cum iubirea față de mama pământească se împletește firesc cu cinstirea Maicii cerești.

Postul Mare a fost un timp al adâncirii în rugăciune și al întăririi legăturii dintre membrii parohiei. Slujbele specifice acestei perioade au adunat credincioșii în biserică, iar tinerii au fost implicați activ: au citit la strană, au ajutat la pregătirea sfântului lăcaș, au participat la discuții catehetice. Parohia Drăgușeni este vie pentru că tinerii ei sunt prezenți, sunt interesați, sunt implicați.

Pe măsură ce ne apropiem din nou de Florii, retrăiesc emoția de anul trecut, când am slujit pentru prima dată aici, alături de părintele Nicușor Leontin Vede. Atunci am simțit că intru într-o familie duhovnicească deja formată, cu tradiții frumoase și cu oameni statornici în credință. Astăzi, la un an distanță, pot spune că această familie m-a primit cu brațele deschise și m-a însoțit cu rugăciune.

Tradițiile de Florii rămân vii în Drăgușeni. Ramurile de salcie sunt sfințite și purtate cu evlavie, apoi așezate la icoane, ca semn al biruinței vieții asupra morții. Copiii sunt învățați să înțeleagă că, asemenea mulțimilor care L-au întâmpinat pe Hristos în Ierusalim, și noi suntem chemați să-L primim în inimile noastre.

Săptămâna Mare este trăită cu intensitate: Denia celor 12 Evanghelii, Prohodul Domnului, procesiunea cu Sfântul Epitaf, toate aduc în suflete o emoție profundă. Iar noaptea Învierii rămâne culmea acestui urcuș. Lumina care se aprinde din Sfântul Altar și se răspândește în mâinile credincioșilor este semnul că întunericul nu are ultimul cuvânt.

Privind în urmă la acest an, de la prima Liturghie slujită cu emoție alături de părintele Nicușor Leontin Vede, până la activitățile cu copiii, la mărțișoarele oferite în Duminica Ortodoxiei și la pregătirile pentru Paști, înțeleg mai profund că Dumnezeu lucrează prin oameni și prin comunitate.

Parohia Drăgușeni este vie prin credința și implicarea credincioșilor ei, prin dragostea copiilor, prin sprijinul cadrelor didactice, prin jertfelnicia mamelor și prin continuitatea slujirii. De la firul de mărțișor la lumina Învierii, acest drum al primăverii ne arată că fiecare gest de iubire, fiecare rugăciune și fiecare lacrimă de emoție se adună în bucuria mare a Paștilor.

Cu recunoștință pentru trecut și cu nădejde pentru viitor, ne apropiem din nou de praznicul praznicelor, rostind cu toată ființa: Hristos a înviat!

(Pr. Cătălin Isvoranu este parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului”, Drăgușeni, județul Galați, şi profesor de religie la Şcoala Gimnazială „George Ivașcu” Cerțești și Școala Gimnazială „Gabriel Drăgan” Nicorești, ambele din acelaşi județ)