„Pentru performanţă elevul trebuie să fie în comuniune cu Dumnezeu”

Olimpiada, o formare suplimentară a elevului, cere de la profesor o implicare deosebită. Care este limita între exigenţă şi bunătate?

„Nu este o limită între cele două. Exigența poate să fie făcută cu bunătate. Limita exigenței este dată de obiectivele pe care și le-a propus elevul, de motivația lui interioară și de nivelul la care el dorește să se implice în pregătire. Bunătatea responsabilizează și aduce bucurie.” (prof. Niculina Filat, ­Colegiul Național „Iulia Hasdeu” din București)

„Olimpiada și orice concurs dedicat orei de religie sunt un bun prilej de a spori colaborarea cu elevii dornici de a aprofunda acest domeniu. După părerea mea, un profesor de religie trebuie să țină cont de particularitățile de vârstă ale elevilor săi, ale clasei, de contextul vremurilor, mai ales când vorbim despre profesori de la nivelul liceal. În astfel de situații este absolut necesară și o pregătire extrașcolară a elevilor, deoarece noțiunile de la catedră nu sunt suficiente. Discuția nu este despre exigență sau bunătate, ci despre a sacrifica timp, energie, despre multă muncă atât pentru elev, cât și pentru profesor, despre pasiune, lectură și participarea la slujbele Bisericii - laboratorul numărul 1 al profesorului de religie.” (pr. prof. Petrică Cautiș, Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” din Onești)

Echilibrul emoţional al profesorului, pregătirea lui profesională, încrederea în învăţăceii săi conduc la performanţe. Ce îl stimulează pe acesta să aibă aceste calităţi?

„Noile provocări cu care se confruntă învăţământul în societatea de astăzi impun responsabilităţi tot mai mari profesorului. În asemenea circumstanţe, profesorul are nevoie nu doar de o pregătire intelectuală foarte bună, dar şi de un nivel înalt al stabilităţii emoţionale. Echilibrul emoţional asigură realizarea optimă şi de succes a scopurilor într-o situaţie emotiv complicată, în faţa căreia suntem puşi de nenumărate ori în mijlocul elevilor noştri. Misiunea profesorului de religie este de a aşeza în sufletele copiilor nu doar cunoştinţe, ci şi iubirea faţă de Dumnezeu, de bine și de frumos. Profesorul de religie trebuie să dea dovadă atât de profesionalism, cât şi de tact duhovnicesc, pentru că elevul participă la această oră și cu mintea, şi cu sufletul. Tocmai de aceea el trebuie să adopte o atitudine empatică și pozitivă, care influențează capacitatea de autoapreciere a elevilor, dar şi permanenta preocupare pentru îmbunătăţirea culturii religioase și a culturii, în general.” (prof. Raluca Mihăilescu, Colegiul Național „Grigore Moisil” din București)

„Conştient de misiunea sa, profesorul de religie Îl pune pe Hristos în sufletul învățăceilor săi cu responsabilitate şi dăruire. Hristos aduce acel echilibru de care dascălul are nevoie pentru a fi la rândul său un model. Pregătirea lui profesională nu ar conduce la performanță dacă învățătura transmisă nu ar trece, în egală măsură, prin filtrul inimii celor doi. Consider că performanța nu constă doar în obținerea unui rezultat foarte bun la o competiție şcolară, ci mai degrabă în abilitatea de a pune în practică, de a trăi şi transmite mai departe învățăturile primite. Ceea ce îl stimulează cel mai mult pe dascăl este faptul că are şansa de a modela sufletul învățăceilor săi în lumina credinței, a iubirii pentru aproapele şi speră că aceștia, la rândul lor, vor fi lumină pentru semeni.” (prof. Valentina Tudor, Liceul Teoretic „Callatis” din Mangalia)

Ce presupune organizarea spaţiului şi timpului de pregătire prin ochii unui profesor?

„Spațiul școlii și al Bisericii a fost ambientul cel mai potrivit în care mi-am pregătit elevii pentru Olimpiada Națională de Religie. În felul acesta copiii au avut parte și de o oră practică, conformă cu programa școlară de la clasa a XI-a, la care se predă și lecția Semnificaţia aşezării sfintelor icoane în biserică, pentru care nu ar fi existat loc mai potrivit decât spațiul eclesial. În ceea ce privește însă timpul efectiv de pregătire pentru concurs, pot să spun că elevii mei s-au dedicat conștiincios, cu timp şi fără timp. Să nu uităm că, pentru un profesor, pregătirea efectivă presupune o muncă diferenţiată în timpul orelor de curs, dar și în afara programului (întâlniri, discuţii), iar pentru elev, un efort individual susținut.” (prof. Călin Adrian Micle, Colegiul Pedagogic „Gheorghe Șincai” din Zalău)

Care este cel mai frumos, dar şi cel mai greu moment atunci când însoţeşti elevul către atingerea celui mai înalt nivel de pregătire?

„Fiecare moment petrecut alături de elevi este o provocare şi o experienţă care te îmbogăţeşte ca dascăl şi te determină să fii conştient de înălţimea chemării la care ai răspuns afirmativ, trecând peste toate obstacolele care apar în mod inevitabil. Olimpiada de religie reprezintă atât pentru profesor, cât și pentru elev o cale de a-L cunoaşte mai mult pe Hristos şi de a da mărturie despre El în propria familie și comunitate. Pentru mine, ca profesor, participarea alături de elevii mei la etapa națională a acestui concurs reprezintă timpul sfinţitor cel mai frumos din viața mea, în care descopăr sensibilitatea și capacitatea de jertfă a elevilor, bogăția lor spirituală și dorința de a împărtăși și altora ceea ce ei au aflat. Frumusețea în sine este că profesorul și elevul se află astfel împreună într-un urcuș spiritual, iar atingerea celui mai înalt nivel de pregătire este completată de împletirea utilului cu plăcutul. M-am bucurat împreună cu elevii mei și de posibilitatea de a cunoaște noi meleaguri din țara noastră. Așadar, nu există momente grele, ci doar momente binecuvântate.” (prof. Daniela-Claudia Mihuţ, Şcoala Gimnazială Nr. 1 din Bragadiru)

Olimpiada de religie este o activitate complexă, care nu încetează după terminarea concursului. Ce ne puteţi spune despre aceasta?

„Spre deosebire de alte concursuri, obiectivul pregătirii elevilor la disciplina religie nu e reprezentat doar de realizarea unei performanțe notabile, de acumularea de informații, de formarea științifică a lor, ci mai ales de însușirea valorilor creștine și de trăirea lor în viața de zi cu zi. Dacă această olimpiadă încetează odată cu susținerea probei și se încheie cu festivitatea de premiere, în ceea ce privește concurența copilului cu sine, cu exigențele pe care le are de la el în formarea propriului caracter, această olimpiadă continuă. A-L descoperi pe Dumnezeu nu se reduce doar la participarea la un concurs, ci presupune un interes continuu, de apropiere față de Cel Care este prezent în mod tainic în viața noastră.” (prof. Emilia Manole, Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” din Târgu Mureș)

Pentru a-l pregăti pe elev, profesorul urmăreşte programa şcolară, regulamentul concursului etc. Ce nevoi mai are însă elevul pentru a fi performant?

„Programa şcolară şi regulamentul concursului sunt doar punctul de pornire în pregătirea unui elev. Performanța nu se reduce doar la respectarea acestor condiții. La religie încercăm să lucrăm cu sufletul copilului, să-l facem să înveţe cu drag şi mai ales să ajungă să practice ceea ce învaţă. De aceea, profesorul îi recomandă o bibliografie suplimentară, care să îi ofere o perspectivă mai largă asupra tematicii concursului. În plus, elevul are nevoie și de susținerea și empatia profesorului, de încurajare și de ajutor în ceea ce privește descoperirea propriilor daruri. Bucuria o simţim deplin după trecerea anilor, când dintre aceşti frumoşi copii olimpici se ridică vrednici slujitori ai lui Dumnezeu.” (prof. Nadia Stănilă, Colegiul Național Bănățean din Timișoara)

„Olimpiada de religie, cultul ortodox, reprezintă un concurs de excelenţă, care se adresează elevilor cu aptitudini pentru disciplina religie. Avem nevoie de elevi care doresc să facă performanţă. Pentru a realiza acest lucru, elevul trebuie să fie în comuniune cu Dumnezeu, prin: rugăciune, post, milostenie, împlinirea poruncilor şi practicarea virtuţilor. Pentru a fi performant, elevul trebuie să aibă o credinţă puternică în Dumnezeu, să participe la sfintele slujbe şi să se spovedească şi împărtăşească cât mai des. Pentru a reuşi în viaţă, elevul trebuie să aibă motivaţie, stimă de sine, să fie inteligent, responsabil, creativ şi înţelept. Mai presus de orice, elevul trebuie să fie susţinut de familie, de profesori şi de preotul duhovnic, pentru a atinge idealurile propuse.” (prof. Vasilica Lăcrămioara Fățan, Liceul Tehnologic îȘcoala Națională de Gaz” din Mediaș)

Cum reacţionează elevii la deschiderea şi încurajarea profesorului faţă de participarea lor la un asemenea concurs?

„Sunt foarte mulți elevi care doresc să participe la olimpiadă și, ținând cont de faptul că religia nu are doar caracter informativ, ci mai ales unul formativ, eu îi încurajez pe toți. Întotdeauna reacționează cu deschidere când le comunic regulile de pregătire a concursului. Ei înțeleg cu seninătate că toți pot fi câștigători deoarece experiența în sine îi îmbogățește, îi unește și ne bucură pe toți. De asemenea, ei înțeleg că nu participă la concurs ca să-i depășească pe alții, ci ca să se autodepășească. Întrucât acest concurs presupune multă muncă, elevii sunt entuziasmați, dar și nerăbdători să se descopere pe sine și mai ales pe Dumnezeu. Pregătirea pentru olimpiada de religie devine pentru elevi o sărbătoare, un plus de valoare, o ancorare mai profundă și mai conștientă în tainele vieții veșnice.” (prof. Irina Buta, Școala Gimnazială Nr. 4 din Suceava)

Organizarea unui concurs la religie atrage atenţia asupra statutului orei de religie în şcoală. Este el diferit faţă de cel al altor discipline?

„Statutul nu e diferit pentru că și disciplina religie beneficiază de posibilitatea de a oferi elevilor participarea la diferite concursuri organizate de Ministerul Educației Naționale. De asemenea, predarea disciplinei religie în școală se realizează de către profesori specializați, care urmăresc programa școlară în vigoare. Pe lângă faptul că elevul este și evaluat, are și șansa de a-și forma caracterul prin însușirea valorilor moral-creștine. El învață să fie empatic, să comunice, să gândească pozitiv și să mărturisească credința strămoșească. Prezența constantă a elevilor la această oră și participarea la concursuri se datorează atât vocației și dăruirii profesorilor la ora de religie, cât și dragostei pe care aceștia o manifestă pentru această disciplină. Ora de religie accentuează competiția cu sinele și colaborarea cu semenii. De aceea, în ceea ce privește statutul, ora de religie nu poate fi separată de celelalte discipline, întrucât și ea urmărește dezvoltarea creativității și originalității, favorizând astfel transdisciplinaritatea elaborării unor lucrări și a dobândirii unor deprinderi, o schimbare a vieții pe termen lung. Un concurs la disciplina religie dezvăluie elevului ce înseamnă solidaritatea creștină și alimentează continuu dragostea propovăduirii Evangheliei lui Hristos.” (prof. Iuliana Goga, Colegiul Național „I.L. Caragiale” din București)

„Concursurile cu tematică religioasă nu sunt realizate pentru a așeza religia pe un piedestal între celelalte discipline, ci pentru a oferi elevilor oportunitatea de a-L mărturisi pe Dumnezeu, de a-și exterioriza credința prin cuvinte și fapte, de a se autodepăși, de a se autoverifica, pentru că nu este ușor să exprimi în cuvinte simțăminte care privesc trăirea spirituală. Din fericire, elevii nu privesc religia cu ochii cu care unii ar încerca să o privească, ci cu ochii  sinceri ai sufletului care dorește să-L cunoască pe Dumnezeu. Noi, în calitate de profesori, abordăm religia după sufletul copiilor, nu după provocările oamenilor. Copiii care aleg să participe la această olimpiadă sunt cuprinși de un fior sfânt care nu-i părăsește pe toată perioada de pregătire pentru acest examen, deoarece sunt conștienți că nu rezultatul concretizat într-o diplomă este toată răsplata, ci încununarea nevăzută pe care o dăruiește Dumnezeu tuturor. Bucuria  mărturisirii va rămâne înscrisă în Cartea Vieții, în eternitate și în inimile lor. Acești olimpici nu sunt altceva decât mărturisitorii zilei de mâine, prin catacombele acestui veac secularizat. Așa că merită să depunem tot efortul pentru a pregăti aceste suflete iubitoare de Dumnezeu, pentru că acum se face transferul făcliei, care nu se dorește a fi ținută sub obroc, spre generația de mâine. De aceea, statutul orei de religie aduce un plus de valoare în procesul de învățare pe care îl parcurge elevul în școală, pentru că nu se rezumă doar la noțiuni teoretice, ci se adresează și sufletului copilului, care astfel se poate apropia mai mult de Dumnezeu.” (prof. Ionița Timiș, Colegiul Național ­Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca)