Recunoştinţa şi dragostea purtate de elevi

„Nu există nimic mai puternic decât recu­noștința: ea deschide cerurile și aduce harul lui Dumnezeu în suflet. Iar iubirea este coroana tuturor virtuților, căci prin ea se aseamănă omul cu Dumnezeu”, ne aten­ționează Sfântul Ioan Gură de Aur. Iar Sfântul Nicolae Velimirovici nuanțează această idee, precizând că „recunoștința este rugăciunea cea mai înaltă, căci ea izvorăște din iubire și aduce iubire”. Recunoștința este, într-adevăr, o floare rară și este o binecuvântare că ea încă răzbate din abundență din sufletele elevilor noștri, în multiple direcții.

Ora de religie este un prilej în care aceștia pot conștientiza față de cine să fie recunoscători și din ce motive, precum și cum își pot manifesta gratitudinea. În această idee aducem „piese” din mozaicul credinței copiilor, adăugate simbolic la Catedrala Națională, prin prezentarea câtorva răspunsuri ale unor elevi din ciclul primar și gimnazial, întrebaţi cui îi sunt recunoscători în prezent şi pe cine iubesc cel mai mult? Iată răspunsurile la prima întrebare:

„Sunt recunoscătoare Domnului Iisus Hristos”

„Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, Care mă ajută mereu; mamei și tatălui, care au grijă de mine în fiecare zi. Apreciez în mod deosebit răbdarea tatălui meu, care mă duce și mă aduce în fiecare zi de la școală, ca și dragostea mamei mele, care face zilnic mâncare atât de gustoasă pentru noi. Sunt uimit câtă putere au părinții mei, nu obosesc niciodată când e vorba de a-mi oferi ce îmi trebuie";

„Sunt recunoscătoare pentru încurajarea pe care o primesc de la prietena mea cea mai bună. Mă simt acceptată și iubită”;

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru familia și pentru prietenii pe care îi am”;

„Sunt recunoscătoare pentru darul vieții și pentru părinții mei cei iubitori”;

„Mulțumesc pentru învățăturile primite de la doamna învățătoare și de la toți profesorii mei! Nu le voi uita niciodată!”;

„Sunt recunoscător pentru prietenii care m-au ajutat la nevoie; așa nu m-am simțit niciodată singur”;

„Sunt recunoscător pentru toți cei care petrec timpul cu mine și cu care mă simt fericit; pentru cei care râd alături de mine și pentru cei care mă susțin”;

„Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, că mă vindecă atunci când sunt bolnav”;

„Sunt recunoscătoare Domnului Iisus Hristos, fiindcă a coborât pe pământ să ne mântuiască și că a primit Crucea pentru noi”;

„Mulțumesc lui Dumnezeu pentru cei apropiați. E cea mai mare bucurie, să fii aproape de cineva și să nu te simți neînțeles și părăsit”;

„Îi mulțumesc Domnului pentru darurile Duhului Sfânt revărsate peste noi. Aș vrea să le simțim mai mult, cu toții!”;

„Sunt mulțumitoare față de Dumnezeu că mi-a dat sănătate”;

„Sunt recunoscător, pentru că am niște părinți minunați. Sunt cei mai buni din lume!”;

„Mulțumesc pentru zilele cu ploaie și pentru zilele cu soare, pentru zilele de școală și pentru zilele de vacanță! Pentru sărbători și pentru zilele obișnuite! Toate sunt frumoase, în felul lor!”;

„Sunt recunoscătoare că Dumnezeu a creat raiul și că l-a oferit oamenilor”;

„Mulțumesc pentru mâncarea atât de bună de la mami și pentru sfaturile din familie!”;

„Sunt recunoscător pentru că profesorii ne învață lucruri noi. Mă bucur că au răbdare de fiecare dată și că ne explică pe îndelete să înțelegem lecțiile”;

„Sunt recunoscătoare pentru familia iubitoare, mereu alături de mine”;

„Sunt recunoscător pentru că omul a fost făcut cu suflet nemuritor și cu trup, încât să fie o ființă așa importantă, și că sfinții îngeri ne ajută la greu”;

„Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru universul pe care ni l-a oferit și cred că Îi e greu să vadă că noi nu păstrăm planeta așa curată și frumoasă. Sper să ne dea gânduri bune, să reparăm ce am stricat”;

„Mulțumesc părinților mei, că mă sprijină și la teme, și la tot ce e mai greu. Simt multă iubire și bucurie în preajma lor”.

„Iubirea unge sufletele. Iubirea unge și sufletul meu”

Sfântul Ioan de Kronstadt spunea: „Mulțumește pentru toate - și vei simți cum iubirea lui Dumnezeu te înconjoară ca o haină de lumină”. Astfel, recunoștința ne deschide inima către iubire și iubirea face recunoștința deplină. Iar sufletele copiilor sunt pline de iubire, care iradiază spre cei din jur și în special spre familiile lor. Iată ce au răspuns câțiva elevi la întrebarea pe cine iubesc cel mai mult?

„Eu îmi iubesc cel mai mult familia. Iubesc și biserica, pentru că este casa lui Dumnezeu din ceruri, construită pe pământ”;

„Eu îi iubesc cel mai tare pe frații mei. Împreună suntem fericiți”;

„Eu iubesc natura și stilul ei de a se dezvolta armonios”;

„Eu îmi iubesc familia, așa cum este. Îmi iubesc mama, tatăl și pe prietenii mei. Iubesc natura și pe doamnele profesoare. O iubesc pe doamna învățătoare. Îl iubesc pe Dumnezeu, bineînțeles”;

„Eu sunt iubitoare cu toată lumea. Și mă rog pentru toată lumea, că este o lume minunată”;

„Îl iubesc mult pe Dumnezeu, dar tot așa de mult o iubesc pe mami. Tot Dumnezeu mi-a dat-o și pe ea”;

„Eu îmi iubesc mama cel mai mult din lume!”;

„Îmi iubesc foarte tare toată familia. Sunt un copil binecuvântat”;

„Mie îmi place să fiu iubitor, în general, cu toți”;

„Eu o iubesc pe mami, îl iubesc pe tati și iubesc religia. Îmi place să studiez despre religia iubirii”;

„Eu iubesc școala, că acolo învăț multe lucruri interesante”;

„Eu îmi iubesc părinții și bunicii, dar și pe preotul duhovnic al familiei”;

„Îmi place să iubesc din suflet. Mă bucur că am puterea de a iubi”;

„Eu iubesc pe toată lumea, fără deosebire, căci pe toți oamenii i-a creat Dumnezeu”;

„Iubirea din suflet mă liniștește și mă face încrezătoare. Când îmi arăt iubirea, simt pace și bucurie”;

„Eu am iubire în inimă. Multă. Multă. Multă. Și îmi doresc să am și mai multă, să primesc din izvorul de la Dumnezeu”;

„Îi iubesc pe toți din jurul meu. Este așa frumos să iubești!”;

„Iubirea unge sufletele. Iubirea unge și sufletul meu”;

„Te iubesc, Doamne! Tu ești Creatorul nostru!”;

„Eu îmi iubesc familia: fratele, mama, tata, verișoara, bunicii și tot neamul. Apoi și pe prieteni, și pe colegi. Ador să fie în lume iubire și pace. Nu iubesc războiul”;

„Eu îmi iubesc părinții, bunicii și religia ortodoxă”;

„Noi Îl iubim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”;

„Eu îi iubesc pe toți, pe Dumnezeu, pe părinți, pe colegii mei!”;

„Eu o iubesc pe doamna de religie, pentru câte ne învață. Este o oră specială în fiecare săptămână”;

„Eu Îl iubesc pe Dumnezeu și pe doamna de religie, că ne vorbește despre Dumnezeu”;

„Iubesc foarte mult școala și familia și pe doamna de religie”.

Aceste cuvinte ale elevilor, selectate din multe alte mesaje similare transmise de ei în cadrul orelor de religie, sunt mai presus de comentarii. Ele reflectă curăția inimii lor și dorul de Dumnezeu, fiind semințe de lumină pentru societate. Când elevii vorbesc despre iubire, ei ne arată chipul credinței vii, nu doar învățate, ci şi trăite; pentru ei, iubirea și credința se împletesc în mod firesc. Să le ascultăm inimile chiar și noi, cei care îi învățăm pe ei, văzând și simțind cum prin simplitatea lor harul lucrează mai limpede decât în orice carte.

(Mirela Șova este profesoară la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” din București)