„Din astfel de pelerinaje învățăm dragostea pentru Dumnezeu”

În Arhiepiscopia Bucureștilor are loc, începând de luni, 4 martie, un pelerinaj istoric cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în contextul împlinirii a 250 de ani de la aducerea lor la București. Racla și icoana sfântului ocrotitor al Cetății Bucureștilor vor fi purtate în parohii și așezăminte monahale din cuprinsul eparhiei. Într-un scurt dialog, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul ne-a vorbit despre tradiția acestor manifestări ale credinței, despre istoria prezenței sfintelor moaște ale Cuviosului Dimitrie în Catedrala Patriarhală, precum și despre existența altor pelerinaje în Cetatea Bucureștilor, de-a lungul veacurilor.

Preasfinția Voastră, vorbiți-ne despre tradiția acestor procesiuni istorice din diferite timpuri și locuri ale Ortodoxiei.

Evlavia față de sfinți ne întă­rește credința că Dumnezeu este minunat și Se preaslăvește întru ei, arătându-ne prin pilda vieții lor calea către Împărăția cerurilor. Atitudinile străine de duhul eclesial prin necinstirea celor bine­plăcuți lui Dumnezeu s-au regăsit în istoria Bisericii, chiar și din partea unor împărați bizantini, care au ajuns să înlăture icoanele sfinților din biserici, înlocuindu-le cu felurite ornamente.

De demult, în marile cetăți ale lumii, îndată după martiriul lor, sfinții erau venerați și prin cinstirea moaștelor, dar mai ales prin păstrarea vie a amintirii viețuirii și mărturisirii jertfelnice a acestora. În ziua pomenirii lor, Sfânta Liturghie era oficiată deasupra locurilor unde le erau înmormântate trupurile. De asemenea, părticele din moaștele celor care L-au mărturisit pe Hristos cu prețul vieții s-au așezat de timpuriu în biserici, când numărul lor a început să crească și nu puteau fi construite lăcașuri de închinare exclusiv pe mormintele lor. Se vede, așadar, că Biserica i-a cinstit pe sfinți chiar de la temeluirea ei, deoarece a simțit prezența Mântuitorului Hristos și lucrarea Sfântului Duh în ei.

Mai târziu, în fiecare Antimis, până astăzi, fragmentul din moa­ș­tele martirilor vorbește despre iubirea care este mai tare decât moartea: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Cuvintele Mântuitorului vorbesc despre dragostea Lui, iar sângele martiriului despre dragostea lor pentru Domnul vieții veșnice. Altfel spus, sfinții sunt purtătorii dragostei lui Hristos pentru lume și sălașul locuirii Sfântului Duh, Care, așa cum ne încre­din­țează marele Pavel, Apostolul, cu suspine negrăite, dorește ca orice om să crească duhovnicește spre asemănarea cu Dumnezeu (Romani  8, 27-30).

În cetatea Constantinopolului, la Roma, în Nicomidia și în Țara Sfântă, în marile lavre din Palestina, de la Muntele Sinai, apoi de la Muntele Athos și din alte locuri cunoscute ale lumii creștine, moaștele sfinților au fost dintotdeauna considerate odoare de mare preț. Aproape că nu a fost împărat sau împărăteasă, cunoscuți în istoria Bisericii, care să nu dorească să aducă într-o biserică ctitorită de ei moaștele unui sfânt. Așa descoperim, citind viețile „casnicilor lui Dumnezeu”, despre aflarea moaș­telor Sfântului Arhidiacon Ștefan, nu departe de Ierusalim, și aducerea lor pe Muntele Eleonului, mai târziu la Constantinopol, unde împăratul Leon cel Mare a dorit să așeze multe dintre moaștele Sfin­ților Apostoli, într-o preafrumoasă ctitorie a lui, proiect care nu s-a concretizat decât într-o anumită măsură, dorit înainte și de Sfântul Constantin cel Mare.

În Țările Române, încă din perioada Evului Mediu, domnii evla­vioși au adus în biserici și mănăstiri, mai târziu în catedrale, moaștele unor sfinți, oferind sume importante, care au constituit atunci, ca și acum, o jertfă și o fărâmă de dragoste închinată acestora.

În prima mea vizită la Muntele Athos, la începutul anilor 1990, am fost impresionat de felul cum monahii athoniți cinsteau moaș­tele sfinților. Acestea erau venera­te în fiecare zi, după slujba Vecerniei, atât de soborul mănăstirii respective, cât și de mulțimea pelerinilor. La sărbătoarea unora dintre ei, în cazul în care mănăstirea deținea părticele din moaștele acestora, cum se întâmplă la Iviru, Marea Lavră, Vatopedu și la alte chinovii mari athonite, precum și la unele schituri sau chilii mai modeste, are loc o adevărată procesiune și slujbă, asemenea celor de la hramuri, cu privegheri de toată noaptea, cântări și rugăciuni, care însoțesc pomenirea lor.

De multe ori, în jurul mănăstirii respective au loc procesiuni cu moaștele respective. De acolo am învățat și noi. Mai întâi la Curtea de Argeș, în anul 1517, când Patriarhul Teolipt al Constantinopolului și după unele mărturii întreaga comunitate athonită, reprezentată prin egumenii mănăstirilor, au fost prezenți la sfințirea catedralei pe care evlaviosul domn al Țării Românești a înălțat-o, ea având o frumusețe despre care vorbesc cronicile și baladele vremii.

Astfel, și la noi s-au statornicit asemenea tradiții. Nu este nimic nou, este cunoscută evlavia pe ­care poporul Moldovei a arătat-o când moaștele Sfintei Parascheva au străbătut țara de la Galați până la Iași, unde au fost așezate în cea mai frumoasă ctitorie a lui Vasile Lupu, Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, până când, la sfârși­tul veacului al 19-lea, au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Iași, terminată și sfin­țită de către Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv.

Vorbiți-ne despre istoria pre­zenței sfintelor moaște ale Cuviosului Dimitrie cel Nou în Catedrala Patriarhală, precum și despre existența altor pelerinaje în Cetatea Bucureștilor, de-a lungul veacurilor.

Și istoria Valahiei a fost binecuvântată de prezența multor sfinte moaște. Dacă boieri și domni au adus pentru ctitoriile lor părticele din trupurile celor bine­plă­cuți lui Dumnezeu, proslăvite de El cu darul facerii de minuni și al neputrezirii, în cazul Cetății Bu­cureștilor, trupul întreg al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, cinstit de Cerescul Părinte cu darul nestricăciunii, a venit singur. E drept că la început desti­nația era alta, dar a binevoit Dumnezeu ca moaștele acestui sfânt smerit și iubitor de Dumnezeu să rămână la București, deși nimeni nu se aștepta la o astfel de binecuvântare.

În două veacuri și jumătate de când se află la București, moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie au răspuns evlaviei poporului binecredincios, aducând binecuvântare și mângâind suferințele și încercările lui. Sunt cunoscute, din veacul al 19-lea, dar și din veacul al 20-lea, numeroase procesiuni care s-au făcut cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie.

În București au avut loc astfel de mărturii și mărturisiri creștine când Ciuma lui Caragea s-a năpustit asupra cetății, în urma unui incendiu care a mistuit o parte a zonei centrale a orașului, precum și în alte momente dificile, când moaștele Sfântului Dimitrie au adus pace și binecuvântare, momente pe care le amintim sintetic spre cunoaștere și neuitare:

• 1803 (19 aprilie) - seceta din timpul domnitorului Alexandru Ipsilanti (mitropolit era Dositei Filitti);
• 1813 - ciuma lui Caragea (mitropolit Nectarie din Moreea) - procesiunea s-a făcut cu moaștele Sfinților Dimitrie cel Nou și Grigorie Decapolitul;
• 1817 - tot în timp de secetă;
• 1821 - la Revoluția lui Tudor Vladimirescu (mitropolit Dionisie al II-lea), procesiunea a mers de la Catedrala Mitropolitană la Biserica „Sfântul Dumitru”-Poștă;
• 1827 - seceta din timpul domniei lui Grigore Vodă Ghica (mitropolit Grigorie Dascălul);
• 1831 (15 septembrie) - holera din timpul generalului Kiseleff;
• 1847 (23 martie) - focul cel mare din București (mitropolit Neofit al II-lea);
• 1870 (iulie) - epidemia de angină difterică;
• 1929-1949 - procesiuni pentru ploaie în Câmpia Bărăganului;
• 1940 - cutremurele cele mari.

Credincioșii bucureșteni participă în fiecare an, în luna octombrie, la procesiunea tradițională „Calea Sfinților”, trăind reîntâlnirea cu sfântul ocrotitor și bucuria momentelor de comuniune frățească, mărturisind credința ortodoxă pe străzile Capitalei prin cântare și rugăciune obștească. Din 2008 a devenit o tradiție ca Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou să fie aducător de sfinți în cetatea Bucureștilor.

De asemenea, trebuie consemnat faptul că duminică, 5 aprilie 2020, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, icoana şi racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, care se află în Catedrala Patriarhală, au fost purtate pe străzile Capitalei, făcându-se mai multe opriri, în timpul cărora au fost înălţate rugăciuni către Sfântul Ocrotitor al Bucureştilor pentru încetarea pandemiei de ­COVID-19.

De-a lungul anilor s-au consemnat o parte dintre minunile Cuviosului Dimitrie. Atunci când ciuma lui Caragea făcea ravagii, îndată după ce moaștele Cuviosului au fost scoase prin cetate, intensitatea acesteia a scăzut vizibil. Oamenii au prins curaj, iar sfântul a fost Apărător și Întâistătător al Cetății sale.

Anumite mărturii vorbesc despre prezența moaștelor Sfântului Dimitrie cel Nou în unele zone ale județului Ilfov, în sate și târguri aflate nu departe de București, despre care se știe mai puțin. În însemnările lăsate chiar cu puțin timp înainte de instaurarea regimului comunist, unii preoți amintesc despre cum au fost întâmpinate și despre marea dragoste a credincioșilor, care le-au primit cum se cuvenea, cinstindu-le, știind că Dumnezeu este minunat întru sfinții Lui.

Care sunt momentele principale și programul pelerinajului organizat în cele 13 protopopiate ale Arhiepiscopiei Bu­cu­reș­tilor?

Arhiepiscopia Bucureștilor organizează, începând cu săptămâna de după Duminica Întoarcerii Fiului risipitor un pelerinaj cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie prin întreaga eparhie.

Protoieria Câmpina întâmpină în 4 martie 2024 moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie, urmând ca apoi zona Ploieștilor, Vălenilor de Munte și Urlaților să se bucure de aceeași binecuvântare.

Pelerinajul va continua în Ilfov și București. Marele dar al rugăciunii sfinților îl primesc toți cei care privesc la viața lor, la dragostea fără margini pe care prietenii bineplăcuți lui Dumnezeu o arată nouă, celor din Biserica luptătoare.

Din viețile sfinților și din astfel de pelerinaje învățăm iubirea și credincioșia pentru Dumnezeu, pe care noi cu osârdie se cade să o urmăm și să ne străduim a împlini pe cât ne este cu putință pilda viețuirii și lucrării lor în Biserica străbună.

Pelerinajul cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie prin Arhiepiscopia Bucureștilor este și un moment de pregătire a marelui pelerinaj care va avea loc în Cetatea Bucureștilor în seara zilei de 12 iulie, când se vor împlini 250 de ani de când moaștele sale au fost aduse la București.