„În epoca AI, rolul profesorului va deveni chiar mai important”

Dezvoltarea accelerată a modelelor de inteligență artificială (AI) ne pune în fața unei dileme pentru care încă nu găsim răspuns: cum va arăta lumea de mâine? Dacă vom mai avea nevoie de profesori într-o școală a viitorului dominată de AI am încercat să aflăm de la Anca Velicu, cercetătoare la Institutul de Sociologie al Academiei Române, Laboratorul Sociologia comunicării şi a spaţiului public, specializată în sociologia media.

Educația se schimbă și inteligența artificială, vrem, nu vrem, este parte din această schimbare. Ca părinți, ca profesori, cum să le vorbim copiilor despre AI?

Asta e o întrebare foarte grea. Există două mari abordări: entuziaștii, care consideră că ăsta e viitorul, nu avem decât să ne adaptăm, și conservatorii, care vor să pondereze lucrurile astea. Printre entuziaști se numără foarte multe agenții europene: Joint Research Center al Comisiei Europene este printre cei care au dat ghiduri pentru profesori, UNICEF la fel, iar următoarea evaluare PISA va conține un modul care să testeze AI litteracy. Deci, cumva, simțim că este aici, și încercăm să ne descurcăm cu asta. Dar nu știm prea bine cum.

La nivel de reglementări reale, în Germania este interzisă folosirea AI în școli și universități, cu riscul ca elevul/studentul să fie exclus din școală sau din facultate. În România, fiecare face cum consideră. Țin minte că în interviurile pe care le-am făcut cu profesorii, de unde de obicei sunt foarte împotriva centralismului ministerului ori inspectoratului, care tot timpul dau directive foarte clare, de data aceasta voiau directive foarte clare. Iar ministerul și inspectoratul au lăsat la libera lor alegere. Unii s-au adaptat, alții nu știu ei înșiși cum trebuie folosită inteligența artificială. Unii au lăsat garda jos și-i lasă pe copii să facă ce vor, alții încearcă să îi învețe pe copii câte ceva, dar cu niște cunoștințe limitate.

Nu sunt încă studii aprofundate despre impactul la nivel cognitiv pe care AI îl are. Există, de exemplu, dezbateri legate de faptul că AI este un tip de off loading, adică te eliberează de un anumit tip de sarcină mentală care îți poate ocupa locul degeaba în minte, este un fel de externalizare, și de faptul că acele sarcini care păreau că ne ocupă degeaba creierul sunt, în realitate, formative la nivel cognitiv pentru copii.

Răspunsuri foarte generale sunt cele de tipul - să ne păstrăm gândirea critică, să învățăm să dăm prompturi (întrebarea sau comanda pe care o oferi unui sistem AI pentru a genera un răspuns, n.r.) cât mai bune, dar să evaluăm noi ceea ce ne dă ca răspuns AI. Nu este mai puțin adevărat că realmente AI poate să fie un instrument bun în educație, dar folosit la nivel de cercetare - să știi să pui întrebările, iar AI să te ajute să mapezi, să cartografiezi o cantitate foarte mare de studii și să vină cu idei noi. Întrebarea este: o folosesc așa copiii? Cel mai probabil, cei mai mulți nu. Apoi, pot să fie copiii formați de către profesorii pe care îi avem la îndemână să o folosească așa? Ce tip de pregătire le-ar trebui profesorilor ca să fie capabili să învețe ei și apoi să îi învețe și pe copii? Știu că există ceva cursuri de AI, dar părerea mea este că sunt foarte incipiente. AI va trebui, cu siguranță, abordat în școală. Ideea de a interzice fără să înțeleagă exact copiii cum funcționează nu va aduce nici un beneficiu.

„Trebuie să ne adaptăm foarte repede la reglementarea folosirii AI”

Și cred că înțelegerea aceasta ar trebui să înceapă, prin educație, foarte de timpuriu.

Da. Pentru că cel mai probabil vor apărea modificări structurale în modul în care relaționăm unii cu alții. Deja au apărut studii despre modul în care ne-a fost modificat vocabularul, cum a fost modificat vocabularul în aplicațiile pentru conferințe sau în scrierea științifică. Eu sunt și evaluator la proiecte europene și ni s-a spus clar că nu este o problemă per se că a fost folosit AI în redactarea proiectelor, pentru că se presupune că va fi folosit tot timpul, dar responsabilitatea ultimă este a omului. Deci, noi putem să depunctăm, de exemplu, că nu este adevărat ceea ce se spune acolo, dar nu faptul că a fost redactat cu AI. Asta ar trebui să ne redimensioneze răspunsul. Putem să mergem pe varianta germană, să interzicem. Dar, dacă interzicem, cum anume verificăm? Pe de altă parte, un text care a fost scris în întregime - conținut, structură, argumentare - de către un om, dar acel om nu știe foarte bine limba și apelează pentru corectură la AI, va fi dat ca făcut cu AI 100%? În acest caz, AI aduce beneficiu celor care, din start, sunt dezavantajați de limbă. Spre exemplu, în cercetare, lingua franca este engleza. Sunt foarte mulți cercetători care pot să aibă idei minunate, dar care nu se pot exprima în engleză sau se exprimă greu. AI poate să ajute în aceste cazuri și să faciliteze accesul în lumea științifică a cercetătorilor din țările de limbă non-engleză. Așadar, există și lucruri foarte bune, dar trebuie să ne adaptăm foarte repede la reglementarea folosirii AI în diferite domenii.

Cum anticipați că se va modifica raportul dintre elevi/studenți și profesori în contextul generalizării utilizării AI?

Nu cred că se vor modifica. AI este doar un pas mai departe față de Wikipedia sau față de Internet, care au democratizat deja accesul la informație. Profesorul în rolul de singurul cunoscător sau deținător al informației oricum a fost depășit. Impactul cred că ar trebui să fie la evaluare. Aici este problema majoră. Iar asta se poate rezolva prin adaptarea evaluării, astfel încât să ai o cât mai mică pondere pe temele făcute acasă. Dacă ai evaluări pe baza unui dialog cu elevii, pe tine chiar nu te interesează dacă elevul a reținut din ce i-ai dictat tu pe caiet, din manualul de școală sau din ce a aflat cu ajutorul Chat GPT. Cât timp elevul performează ceea ce trebuie să performeze, este în regulă.

În epoca AI, este posibil ca rolul profesorului să devină chiar mult mai important, pentru că el va trebui să vadă, eventual, derapajele în cunoștințele pe care copiii le au de la AI și să le corecteze, să-i dirijeze spre surse legitime de informare, spre informație cât mai exactă. Deci, profesorul nu va dispărea, să fim liniștiți. Știu că există o grămadă de aplicații care susțin că reușesc să facă tutoring individual, să adapteze conținutul exact pe ceea ce știe copilul. Părerea mea este că aceste aplicații vor rămâne apanajul câtorva utilizatori, în primul rând pentru că sunt costisitoare. Cred că rolul important al profesorului va rămâne, iar în anumite aspecte se va întări. Problema este și dacă profesorii vor reuși să se ridice la nivelul așteptărilor. Ceva din școală, și anume procesul de evaluare, va trebui regândit. Sunt multe secole, totuși, de când școala există în formatul ăsta. N-o să dispară atât de repede, chiar dacă unii îi cântă prohodul.