„Trebuie să gândim o programă școlară care să-i formeze pe tineri”

Elevii români au început, la 9 septembrie, noul an şcolar, într-un climat destul de incert, dominat încă de multe lipsuri, atât în ceea ce priveşte infrastructura (clădirile în care se desfăşoară cursurile) şi dotările, cât şi în privinţa politicilor educaţionale. Am încercat să creionăm, împreună cu prof. univ. dr. Constantin Cucoş, directorul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, tabloul actual al învăţământului românesc.

Potrivit datelor Ministerului Educației Na­ționale, în acest an școlar, în grădinițele, școlile și liceele românești sunt înscriși peste 2,8 milioane de elevi, care vor învăța în 6.200 de unități de învățământ. Numărul educatorilor, învățătorilor și profesorilor care vor preda în anul școlar 2019-2020 este, potrivit aceleiași surse, de 215.289. Atât profesorii, cât și elevii vor trebui să-și îndeplinească sarcinile într-un climat destul de incert, dominat încă de multe lipsuri, atât în ceea ce privește infrastructura și dotările, cât și în privința politicilor educa­ționale contradictorii, generate de prea desele schimbări survenite la nivel managerial în Ministerul Educației Naționale, instituție cu rol de a reglementa și institui reguli, de a trasa direcții și de a implementa metodologii și conținu­turi în școala românească. „Noul an școlar a început sub semnul continuității unei stări de aștep­tare și de provizorat - dacă e să mă refer la «nivelul de comandă» al sistemului de învăță­mânt, al speranței că se poate și mai bine, al nevoii de schimbări de paradigmă în ce privește cadrul legislativ, mai ales în legătură cu pregătirea corpului profesoral. Mult așteptatul master didactic încă mai are de așteptat, alte formule doar s-au «bâlbâit» la nivelul unor platforme politice - am în vedere acele Centre de formare a profesorilor, reclamate de repre­zen­tanții puterii actuale. Să vedem ce ne va aduce următorul ciclu electoral, pentru că deciziile mari nu se pot lua decât la nivel politic «înalt». La nivelul «de jos», lucrurile funcționează în virtutea iner­ției, pentru că, slavă Domnului, mai avem profesori și manageri responsabili, devotați și în­zestrați cu har, care își fac meseria, indiferent de precarități sau conjuncturi, copii dornici și activi în ce privește învățarea, părinți care colaborează exemplar cu școala”, a apreciat prof. univ. dr. Constantin Cucoș, directorul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Cifrelor seci de mai sus li se adaugă și altele care pot releva alte fațete ale situației din învățământ. De pildă, cele 2,8 milioane de elevi reprezintă, de fapt, numărul cel mai mic de populație școlară din ultimul deceniu. Astfel, potrivit statisticilor Ministerului Educației, în 2009 populația școlară era de 3,3 milioane de elevi, pentru ca în zece ani numărul elevilor înscriși în sistemul românesc de învățământ să scadă cu circa jumătate de milion. Îngrijorător este și procentajul abandonului școlar înregistrat în școlile din România, care, potrivit Eurostat, este de 16,4%. Iar rata analfabetismului funcțional în rândul elevilor de 15 ani este, așa cum arată ultimul raport al Comisiei Europene, de 42%.

Condiții improprii de învățare în multe școli

Situația infrastructurii școlare prezintă probleme legate mai ales de clădirile în care se desfășoară cursurile. Unele sunt foarte vechi și nu au suferit încă un proces riguros de reabilitare. Altele sunt chiar improprii desfășurării activi­tăților. Sunt încă destule cazuri în care toaleta se află în curtea unității de învățământ, fie din cauza lipsei fondurilor alocate modernizărilor, fie din cauza faptului că în multe localități nu există sistem de canalizare. În această situație se află, potrivit ministrului interimar al educației, Daniel Breaz, circa 300 de școli. „În anul 2017, noi am avut peste 2.200-2.300 de școli în această situație. La terminarea anului școlar mai erau circa 1.180 de școli cu toaleta în curte. În momentul de față sunt mai puțin de 300 de școli care au toaletă în curte”, a declarat acesta, într-un interviu acordat recent Hotnews.

În același interviu, ministrul Breaz afirma că „avem în învăță­mântul gimnazial programe șco­lare cu aproximativ 40-43 de ore pe săptămână, ceea ce este extrem, extrem de mult. Trebuie să gândim o programă școlară care să-i formeze pe tineri, să eliminăm materiile care practic sunt în plus în momentul de față”. Specialiștii din învățământ sunt de acord că programul elevilor este supraîncărcat, însă susțin că o astfel de măsură de fluidizare se poate face numai în urma unui dialog consistent între profesori cu expertiză, reprezentanți ai ministerului, ai părinților și ai elevilor și a unui efort colectiv. „Pe fond, ministrul are dreptate, programul elevilor este supraîncărcat, atât la nivelul planului de învățământ, cât și al programelor disciplinelor. Din păcate, programele tocmai s-au schimbat (de doi ani), nu și planurile de învățământ la diferitele cicluri, cum normal ar fi trebuit să se întâmple. Ambele trebuie să se reconfigureze pe viitor, urmând una alteia cu necesitate. Schimbarea acestora nu este doar o chestiune de decizie politică sau personal-voluntaristă, ci un demers major, ce trebuie să se bazeze pe analize exploratorii și studii de impact, în care să fie atrași marii actori în configurarea ­curriculumului: profesori cu expertiză și experiență la catedră, specialiști în didactică și psihopedagogie, decidenți de la nivel de minister, reprezentanți ai părinților, elevilor, alte entități preocupate de educație etc. Or, asta presupune voință politică, o bună comunicare interinstituțio­nală, lucru foarte greu, dacă nu imposibil în actuala conjunctură politică”, a subliniat prof. univ. dr. Constantin Cucoș.

Criza personalului didactic

Un punct sensibil al actualei situații din învățământ este și deficitul de cadre didactice, amplificat și de polemica iscată în jurul deciziei de a reintegra, la catedră, profesorii care au obținut note sub 5 la examenul de titularizare din această vară. Reamintim că fostul ministru al educației, Ecaterina Andronescu, anunțase public că profesorii care au obținut note sub 5 la titularizare nu vor mai preda în acest an școlar. Anularea acestei decizii de către ministrul interimar Daniel Breaz a stârnit poziții publice acide. Potrivit profesorului Cucoș, soluția e una „de criză, de avarie. E un evident semn că lucrurile nu funcționează cum trebuie. Asta arată, pe de o parte, deficitul de cadre didactice, devalorizarea statutului profesoral și precaritatea pregătirii profesionale, iar pe de altă parte, slăbiciunile sistemului de recrutare și de intrare în sistem printr-un concurs de accedere ale cărui reguli se fac din mers sau aposteriori. Nu așa se procedează. Când se derulează un concurs, candi­dații trebuie să cunoască de la început riscurile și consecințele unui rateu. S-a decis în acest fel, întrucât sistemul rămânea fără profesori. De unde să îi aduci? Probabil că s-a preferat ca în loc de necalificați să aibă prioritate profesorii calificați, dar nevalidați de un concurs pentru obținerea unui post în învățământ”.

Datele Federaţiei Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret” arată că, la sfârșitul anului 2018, la nivel național se înregistra un deficit de 30.000 de cadre didactice.