Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului la Patriarhie

Credincioșii prezenți miercuri, 15 august, în Catedrala Patriarhală au avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie săvârșită la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. Dintre cele 10 zile de pomenire înscrise în calendarul Bisericii Ortodoxe în cinstea Maicii Domnului, acest praznic este cel mai important, prin amploarea slujbelor și evlavia de care se bucură în popor.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Patriarhul României a prezentat înțelesurile teologice ale icoanei praznicului Adormirii Maicii Domnului. „Nu putea să rămână în stricăciune trupul din care S-a zămislit și S-a născut ca om Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic. Nu putea să intre în descompunere trupul din care Și-a luat trup Dumnezeu și S-a făcut om. De aceea, ca o cinstire deosebită a Maicii Domnului de către Fiul ei, cu puterea Duhului Sfânt și cu voința Tatălui, El a ridicat-o la ceruri și a luat-o cu Sine întru slava Împărăției cerurilor. Așa cum vedem în icoana praznicului, Hristos Domnul o arată pe Maica Domnului îngerilor din ceruri, după cum Maica Domnului L-a arătat pe Pruncul Iisus lumii, și apoi, când El a crescut, a spus la Cana Galileei, în singura ei predică rostită în public: «Faceți tot ceea ce vă spune El». În Biserica Ortodoxă, în icoana Adormirii Maicii Domnului Îl vedem pe Mântuitorul Iisus Hristos lângă catafalcul cu trupul Maicii Domnului, purtând în brațele Lui sufletul Maicii Domnului sub forma unui prunc sau a unui copil înfășurat în pânză albă. Pe acest prunc îl arată îngerilor și oamenilor, prin aceasta exprimând prețuirea față de mama Sa și cinstirea pe care i-o acordă Fiul Maicii Sale din care S-a născut”, a spus Preafericirea Sa.

Adormirea înseamnă trecerea la viața veșnică

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat distincția dintre „adormire” și „moarte”: „Adormirea înseamnă trecerea la viața veșnică a celor credincioși. Cei adormiți în Domnul, adică în credința în Hristos și în Înviere, vor sta cu trupul în mormânt în mod provizoriu, în așteptarea învierii universale sau de obște. Adormirea ca despărțire a sufletului de trup – când sufletul merge la ceruri, iar trupul rămâne în mormânt – este una provizorie. În Antichitatea păgână, locul unde erau înmormântați oamenii se numea «necropolă», adică «orașul morților». Creștinii i-au schimbat numele în «cimitir», care în limba greacă înseamnă «dormitor», adică locul unde dorm pentru o anumită vreme cei care au adormit în Domnul, adică au murit, au trecut din lumea aceasta cu credința și nădejdea învierii, cu credința în Hristos Cel înviat, Care a spus: «Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac». Această făgăduință a Mântuitorului Iisus Hristos este centrul credinței creștine. De aceea, cei care au adormit având credință în El și nădejde în învierea cea de obște sunt adormiți în Domnul, adică se odihnesc cu trupul în mormânt pentru venirea Domnului întru slavă”.

„Mutatu-te-ai la viață fiind Maica Vieții”

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat și motivul pentru care troparul alcătuit de imnografii Bisericii nu­mește ridicarea trupului Născătoarei de Dumnezeu la ceruri „mutare”: „Sărbătoarea se mai numește și «mutare» a Maicii Domnului la viața veșnică: «Mutatu-te-ai la viață fiind Maica Vieții». Cuvântul «mutare», care urmează la scurt timp după adormirea Maicii Domnului, este foarte important, foarte semnificativ. El nu înseamnă o mutare dintr-o localitate în alta, ci mutare de la viața pământească, limitată și trecătoare, la viața netrecătoare, veșnică. Dar nu doar mutare cu sufletul, ci și cu trupul. Cu mare înțelepciune, Biserica a numit această taină a ridicării cu trupul la cer a Maicii Domnului «mutare» și nu «înviere», nici «înălțare» la cer, pentru că Învierea și Înălțarea lui Hristos s-au făcut cu puterea Lui dumnezeiască proprie. Or, Maica Domnului nu a înviat și nici nu s-a ridicat la cer cu puteri proprii, ci cu puterea dumnezeiască a Fiului Său. De aceea, pentru a nu confunda mutarea cu sufletul și cu trupul la cer a Maicii Domnului, cu Învierea și cu Înălțarea lui Hristos, termenul pe care Biserica l-a fixat pentru a exprima această taină a trecerii sale la viața veșnică este «mutare»”.

Cinstirea deosebită a Maicii Domnului în Biserică

Cinstirea deosebită de care se bucură Sfânta Fecioară Maria atât în Biserica luptătoare, cât și în Biserica triumfătoare se observă în cultul divin. „Maica Dom­nului este pururea rugătoare pentru noi. De aceea, în toate slujbele Bisericii Ortodoxe, după o cântare adresată Sfintei Tre­imi, cu «Și acum și pururea...», se introduce o cântare adresată Maicii Domnului, pentru că Maica Domnului este cea mai apropiată ființă umană de Hristos și de Sfânta Treime. Pentru că Unul din Treime, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, Se naște în lume ca om, ca Mântuitor al lumii, din ea, Maica Domnului este cinstită imediat după Sfânta Treime, mai mult decât heruvimii și serafimii, așa cum se spune în cântările noastre bisericești. Maica Domnului are o cinstire deosebită în fața Preasfintei Treimi și este o rugătoare permanentă. În cărțile noastre de cult nu există nici o rugăciu­ne bogată care să nu se refere către sfârșit la ajutorul Maicii Dom­nului”, a arătat Preafericirea Sa.

În cadrul Sfintei Liturghii să­vârșite miercuri în Catedrala Patriarhală din București, nume­roși credincioși care s-au pregătit prin rugăciune, post și spovedanie au primit împărtășirea cu Sfintele Taine. La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat felicitări celor care poartă numele Sfintei Fecioare Maria sau derivate ale acestuia și a dăruit credin­cioșilor prezenți iconițe.

Prohodul Maicii Domnului la Catedrala Patriarhală

În ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârșit slujba Privegherii în Catedrala Patriarhală. La finalul Litiei, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură.

În continuare, a fost săvârșită slujba Utreniei închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului. După intonarea troparului sărbătorii, în naosul catedralei a fost așezat Sfântul Epitaf al Adormirii Maicii Domnului și a început cântarea Prohodului Născătoarei de Dumnezeu. La finalul Utreniei, după cântarea Doxologiei Mari, a avut loc tradiționala procesiune cu Sfântul Epitaf în jurul locaşului de cult.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhid. Mihail Bucă, și de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.