Catedrala Națională - Altar, Amvon și Scaun de Spovedanie al Neamului

Contemplând teologic, eclesiologic și liturgic Catedrala Națională, am putea spune că este un Chivot al Sfintelor Taine ale lui Hristos, învăluit în norul Duhului Sfânt, și Tron pământesc al Celui Preaînalt, după modelul celui ceresc, precum și așternut al picioarelor Lui, care face din capitala României „cetate a marelui Împărat” (cf. Matei 5, 35).

Am putea vedea mai ­întâi, tainic, în Catedrala Naţională altarul de jertfă bineprimită al lui Abel; altarul lui Noe de sub lumina curcubeului legământului, de după potop; altarul Patriarhului Avraam, din noaptea înstelată și de pe Moria; altarul tămâierii lui Aaron din cortul sfânt; altarul regelui David din țarina lui Aravna, de pe vremea ciumei; altarul Sfântului proroc Ilie de pe Carmel și al Sfântului preot și proroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, cercetat de către Sfântul Arhanghel Gavriil în „ceasul tămâierii” din templul sfânt, din Ierusalim (Luca 1, 10-11). Dar, nu în ultimul rând, în Catedrala Națională contemplăm și altarul jertfelor sau arderilor de tot aduse dis-de-dimineață de către Patriarhul Iov, „cel mult pătimitor”, pentru fiii și fiicele sale, „după numărul lor, al tuturor, căci Iov zicea: «Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit și să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu». Și așa făcea Iov mereu” (Iov 1, 5). Toate aceste sfinte altare, trepte spre Altarul Jertfei lui Hristos, de la Cina cea de Taină și de pe Sfânta Cruce a Golgotei, credem noi, se regăsesc în Altarul Sfintei Catedrale Naționale, peste care coboară la fiecare Sfântă și dumnezeiască Liturghie limbile de foc ale harului Duhului Sfânt, la Prefacere.

Amvon al proclamării cuvântului lui Dumnezeu

Catedrala Națională este însă și Amvon al proclamării cuvântului lui Dumnezeu „cu putere multă”. Amvonul lui Moise, de la înălțimea muntelui Sinai; amvonul tuturor Sfinților proroci și Apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos; amvonul prorocului Iona din Ninive și al lui ­Ezdra, de la întoarcerea din robia babiloniană; amvonul Predicii de pe Munte și al Cinei celei de Taină; amvonul Sfântului Apostol Petru din Duminica Rusaliilor și de la „Poarta cea Frumoasă” a templului; amvonul Sfântului Arhidiacon Ștefan din sinedriu și al Sfântului Arhidiacon Filip din carul famenului etiopian; amvonul Sfântului Apostol Pavel din Areopag și al cuvântărilor sale din Ierusalim, toate se regăsesc, în viziunea noastră, în Catedrala Națională. Dar nu numai acestea, ci și al tuturor Sfinților și dumnezeieștilor Părinți ai Bisericii din catedralele lor eparhiale: amvonul preoției Sfântului Ioan Gură de Aur din Antiohia și al arhieriei sale din Constantinopol; amvonul Sfântului Grigorie Teologul din Biserica „Anastasia” din Constantinopol sau al Sfântului Grigorie Palama din Tesalonic; toate acestea și altele asemenea acestora se regăsesc și se pot regăsi în sfânta Catedrală Națională.

Dar Catedrala Națională nu este numai Altar al neamului și Amvon al neamului; ci și Scaun de Spovedanie al întregului ­neam românesc, din trecut, din prezent și din viitor. În Scaunul de Spovedanie al Neamului din Catedrala Națională identificăm atât scaunul de spovedanie al prorocului Natan, duhovnicul lui David, de la tinerețe, cât și scaunul de spovedanie al prorocului Gad, duhovnicul mustrător al regelui, de la bătrânețe; precum și scaunul de spovedanie al Sfântului Ioan Botezătorul din pustia Iordanului, pentru poporul lui Israel; și scaunul de spovedanie al Avvei Zosima, duhovnicul Sfintei Maria Egipteanca; scaunul de spovedanie al Sfântului ­Simeon Noul Tolog, de la Mănăstirea Studion și Mănăstirea Sfântul Mamant, din Constantinopol; sau scaunul de spovedanie al Sfântului Daniil Sihastrul de la Voroneț, duhovnicul Sfântului Ștefan cel Mare; scaunul de spovedanie al Sfinților Ilie Cleopa și Paisie de la Sihăstria; al Sfântului Sofian de la Antim sau al Sfântului Arsenie Mărturisitorul de la Sâmbăta și Prislop și al tuturor celorlalți cucernici și cuvioși Părinți duhovnici, cu­noscuți sau mai puțin cu­noscuți, din veac, ai neamului ro­mâ­nesc, „creștinesc și de ­Hristos iubitor”.

Flacăra jertfei neîncetate de pe Altarul Catedralei Naționale

Cuvântul cu putere multă de la Amvonul Catedralei Naționale și dezlegarea de păcate de la Scaunul de Spovedanie al Catedralei Naționale se regăsesc și se vor regăsi toate acestea în următoarele cuvinte ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi: „Atunci a luat Manoe un ied și prinos de pâine și le-a adus Domnului pe o stâncă și a făcut acela minunea pe care au văzut-o Manoe și femeia sa. Când a început a se înălța flacăra de pe jertfelnic spre cer, îngerul Domnului s-a ridicat cu flacăra de pe jertfelnic. Văzând aceasta, Manoe și femeia lui au căzut cu fața la pământ” (Judecători 13, 19-20); precum mai târziu poporul lui Israel pe Carmel: „Și s-a pogorât foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot și lemnele și pietrele și țărâna și a mistuit și toată apa care era în șanț. Și tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu fața la pământ și a zis: «Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!»” (III Regi 18, 38-39). Prin ctitorirea de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfintei Catedrale Naționale și prin sfințirea acesteia din 26 octombrie 2025, focul harului Duhului Sfânt mistuiește arderea de tot a întregului Neam românesc, și lemnele din Carpați, și pietrele din munți, și țărâna pământului românesc, mistuindu-se și sfințindu-se toată apa din albiile tuturor râurilor de lacrimi ale veacurilor.

La Altarul Catedralei Națio­nale, Neamul își va aduce darul înaintea lui Dumnezeu (Matei 5, 23); la Amvonul Catedralei Naționale fiii Neamului românesc vor fi „pătrunși la inimă” (Faptele Apostolilor 2, 37), precum cei din Duminica Rusaliilor; iar la Scaunul de Spovedanie al Catedralei Naționale, Neamul își va mărturisi păcatele, primind iertare și dezlegare, sfătuire și îndreptare, pentru Împărtășirea cu Hristos, „mai cu adevărat”, din Potirul Parusiei Sale. (Hățăgel, 6 decembrie 2025)