Cel mai bun om

Smeriţii alcătuiesc ceata din care Dumnezeu Îşi alege drepţii, sfinţii. Să nu-şi închipuie cineva că pentru a fi smerit trebuie să-ţi pui cenuşă în cap, să duci o viaţă chinuită, să umbli nespălat sau îmbrăcat urât. Nu. Nu e nevoie să-ţi ţii ochii în pământ şi să afişezi o sfinţenie ostentativă, care să atragă atenţia. Dacă am concentra în câteva cuvinte ce anume îl caracterizează pe cel smerit, acestea ar fi nejudecarea aproapelui şi socotirea sa mai prejos decât toţi.

Se zice că Dumnezeu S-a adresat odată lui Moise şi i-a spus: „Alege-ţi din tot poporul Israel o mie de oameni, cei mai râvnitori“. Şi Moise a ales o mie dintre cei mai pe sprânceană. După aceea, i-a spus Dumnezeu: „Acum alege din această o mie, zece care să fie cei mai buni“. Şi a ales Moise zece. În cele din urmă, Dumnezeu i-a cerut: „Din aceştia zece caută-l pe cel mai vrednic“. Şi Moise l-a aflat pe cel mai bun. Atunci Domnul i-a poruncit: „Vreau să văd dacă l-ai ales bine. Trimite-l pe acesta ca, timp de patru ani, să-l găsească pe cel mai rău om din lume“.

Şi a umblat bietul om căutând în dreapta şi-n stânga şi mereu îndoindu-se. Găsea uneori pe unii care păreau foarte răi, dar îşi zicea: „De unde ştiu eu, poate că aceasta este doar o aparenţă. Poate că în sinea lui el este un om drept. Poate aşa îmi pare mie. De ce să-l judec eu? Eu nu am dreptul să mă înşel. Dacă m-a ales Moise ca pe cel mai bun din poporul lui Israel, înseamnă că eu nu am dreptul să dau greş“.

Şi a căutat, şi a căutat, şi a ajuns până în ultima zi din sorocul dat pentru a-şi duce la îndeplinire sarcina. Atunci a zis: „Aşadar, nu sunt în stare să-l găsesc pe cel mai rău om. De fapt, nici nu aveam cum. Sunt eu omul cel mai bun din lume ca să pot face departajarea corectă între oameni? Dacă aş fi fost cel mai bun cu adevărat, aş fi fost şi înţelept şi aş fi ştiut să-l găsesc pe cel mai rău“.

Şi s-a dus înapoi la Moise spunându-i: „Nu am găsit ceea ce mi-ai cerut. Eu cred că sunt cel mai rău“.

Moise s-a înfăţişat înaintea Domnului, Care i-a zis: „Acesta, fiindcă nu i-a judecat pe ceilalţi, fiindcă nu s-a aşezat deasupra lor, ci s-a judecat pe sine, acesta este cel mai bun.

Într-adevăr, bine l-ai ales!“ (Augustin Păunoiu)