Cimitirul Militar Românesc din Zvolen este un loc al memoriei, al recunoștinței și al unei tăceri care vorbește mai adânc decât cuvintele. Așezat în marginea orașului, cimitirul poartă în sine nu doar
15 Mai, 2026
Cu viteza luminii Învierii
Călătoresc prin viața mea cu viteza luminii. E vorba de lumina Învierii, în care m-a înfășat mama imediat ce-am venit pe lume. Căci era noaptea de Paști, tocmai înviase un bărbat din morți! De la învierea Lui se făcuse lumină pe toate ulițele satului.
N-avea de ce să-mi fie frică să încep să trăiesc. Mă și mir acum că nu mi s-a năzărit să mă laud că e de la nașterea mea lumina aceea multă.
Era atât de limpede aerul, încât se vedea și pe pământ și-n cer ca-n palmă. Omul ce ieșise mai devreme din mormânt stătea de vorbă cu Tatăl Său, pe care-L chema Dumnezeu! M-am gândit să fac și eu același lucru cu tatăl meu, întrebându-l dacă nu-l cheamă la fel. Tata s-a uitat la mine cu asprime. Tatăl celălalt a râs. A râs un pic și Fiul Său.
Taman se crăpa de ziuă. M-am strecurat, cu chiu, cu vai, prin crăpătură și-am fugit spre viitor.
Nu înțeleg nici în ziua de azi ce mi-a venit! Puteam să rămân cu aceeași viteză pe loc. Întrucât mama m-a înfășat pentru tot restul vieții în lumina Învierii. Cu viteza acestei lumini o să mă și opresc din alergat într-o zi.
Cel înviat din morți în noaptea în care m-am născut o să spună, râzând ca atunci, demult: Lasă-i să creadă c-ai murit! După care, luându-mă frumușel de mână, mă va duce să-L cunosc pe Tatăl Lui. Știți ce-o să fac în clipa în care voi ajunge în fața Acestuia? O să-I sărut mâna dreaptă, apoi o să-L rog ca, măcar pentru o vreme, să-L cheme la fel ca pe tatăl meu!
.jpg)
