Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Despre regimul juridic al locurilor de înmormântare din cimitirele parohiale

Despre regimul juridic al locurilor de înmormântare din cimitirele parohiale

Un articol de: Paul Chiru - 05 Oct, 2009

Potrivit reglementărilor legale în vigoare, cimitirele umane sunt de două feluri: ale cultelor religioase şi ale administraţiei publice locale, însă în prezent, potrivit listei codurilor CAEN din România, activitatea de „pompe funebre si similare“ este apreciată şi ca activitate economică.

Cultele religioase au reglementări în statute şi regulamente proprii, armonizate cu principiile generale cuprinse în Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.

Potrivit art. 28 din această lege, unităţile locale ale cultelor pot avea şi întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioşii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deţinător.

Pe de altă parte, conform aliniatului 4 al aceluiaşi articol, „autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate“, pentru sprijinirea în acest fel a cultelor care nu au cimitire în toate comunităţile, ori deşi au, acestea sunt considerate „închise“ (nu mai există locuri de înmormântare libere).

Regimul juridic al locurilor de înmormântare din cimitirele parohiale este reglementat de Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi de Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.

În Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române există dispoziţii privind cimitirele parohiale în cuprinsul articolelor 186-188. Conform acestor dispoziţii, fiecare parohie are dreptul să deţină sau să înfiinţeze un cimitir pentru îngroparea credincioşilor decedaţi, care este proprietatea parohiei. Cimitirele parohiale, ca bunuri sacre destinate exclusiv şi direct cultului, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi nu pot fi înstrăinate, schimbate, grevate sau sechestrate. Articolul 187 din Statut prevede că locurile de veci rămân proprietatea parohiei, iar dreptul de concesiune nu poate fi vândut de titular, transmiterea acestuia putând fi făcută doar prin succesiune către soţ sau rude până la gradul al IV-lea.

Articolul 1 din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române confirmă prevederile statutare: cimitirele parohiilor sunt proprietatea acestora şi au caracter de bunuri sacre.

Cimitirul parohial este destinat înmormântării enoriaşilor decedaţi din acea parohie. Cu aprobarea consiliului parohial, se permite înmormântarea oricăror altor persoane. Acelaşi consiliu parohial administrează cimitirul, îngrijindu-se de împrejmuirea terenului, de buna gospodărire şi conservare a bunurilor cimitirului, preocupându-se de construirea de capele sau camere mortuare.

Conform art. 9 din Regulament, locurile de înmormântare sunt de două categorii: în folosinţă veşnică sau în folosinţă temporară, pe 7 ani. Cu respectarea unei proceduri specifice, lăsarea în părăsire a locurilor de înmormântare atrage anularea actului de concesiune.

Locurile de înmormântare din cimitirele parohiale se atribuie prin eliberarea unui act de concesiune. Acest act de concesiune dă titularului numai un drept de folosinţă asupra locului atribuit, care nu poate fi înstrăinat decât în condiţiile Regulamentului. În acest sens, potrivit art. 15, dreptul de concesiune asupra locurilor atribuite în folosinţă veşnică se poate transmite prin donaţie şi succesiune legală sau testamentară. Donaţia locurilor de înmormântare se poate face numai către rudele până la gradul IV. Locurile de înmormântare transmise prin donaţie sau succesiune sunt indivizibile.

În ceea ce priveşte înmormântările, acestea se fac numai pe baza adeverinţei de înhumare, iar mormintele pot fi deschise numai după ce au trecut cel puţin 7 ani de la data ultimei înhumări.

Potrivit Tradiţiei Ortodoxe, osemintele deshumate vor fi reînhumate în acelaşi loc de înmormântare din care au provenit. În cazul osemintelor deshumate pentru înmormântarea unui alt decedat în acel loc, reînhumarea lor se va face deodată cu noua înmormântare.

În cimitirele parohiale, orice construcţie funerară (cavouri, cripte) se va putea executa numai după obţinerea aprobării eliberată în acest scop de consiliul parohial, precum şi a autorizaţiei de construire, cu excepţia aşezării pe morminte a crucilor simple şi a oricăror semne funerare de lemn.

Pe locurile de înmormântare în folosinţă temporară este permisă numai amplasarea crucilor simple şi a oricăror semne funerare de lemn, precum şi executarea de borduri simple – art. 29 din Regulament.

Menţinerea în stare de neîngrijire a construcţiilor funerare, împrejmuirilor şi mormintelor dovedeşte lăsarea în părăsire a locurilor de înmormântare şi poate atrage anularea actului de concesiune. Starea de părăsire sau degradare se stabileşte de către consiliul parohial, care verifică periodic starea locurilor de înmormântare şi încheie un proces verbal de constatare ce se înscrie în registrul de evidenţă a cimitirului.

Acolo unde există biserici sau capele cu caracter de monument istoric sau de arhitectură, amplasarea faţă de acestea a mormintelor noi va respecta distanţa minimă prevăzută ca zonă de protecţie a acestor monumente prin dispoziţiile legale în vigoare.