Grăuntele de muştar

Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă" (Mat. 17, 20). Dar despre ce credinţă le vorbeşte Mântuitorul? Despre credinţa că omului îi stă în putere orice-şi doreşte, numai să creadă că acele dorinţe se pot materializa cu adevărat? Nicidecum. În Sfânta Scriptură se spune că cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu, aşadar, omul fără ajutorul lui Dumnezeu este neputincios şi nu puternic. Poate ceva să-l facă puternic? Da, credinţa în Dumnezeu. Despre această credinţă le vorbeşte Hristos ucenicilor Săi, despre credinţa în El. Pentru că doar aşa, încredinţându-se cuvintelor, poruncilor şi învăţăturilor Mântuitorului Hristos, ca Unul ce a ascultat întru toate de Dumnezeu Tatăl, omul poate deveni puternic în faţa oricărei vrăjmăşii. O astfel de credinţă îl scoate pe om din neputinţă, îl ridică deasupra limitelor sale şi mai ales îl face conştient de ceea ce îi este şi de ceea ce nu-i este de folos, pentru a ajunge acolo unde a fost chemat: în Cer, împreună locuitor cu Dumnezeu şi cu Sfinţii Săi. De aceea, Mântuitorul Hristos accentuează că prin credinţă nimic nu va fi omului cu neputinţă, deoarece, încredinţat lui Dumnezeu, ceea ce părea cu neputinţă, şi anume obţinerea mântuirii sufletului cu propriile puteri, acum este cu putinţă. Hristos nu-l va lepăda de la Sine pe cel ce-L iubeşte. Rugăciunea şi postul de care face amintire Iisus nu sunt "instrumente" de alungare a demonilor, dătătoare de putere asupra diavolilor. Rugăciunea şi postul ne ajută să fim într-o permanentă şi constantă relaţie cu Dumnezeu, sunt mijloace duhovniceşti de a ne dedica lui Dumnezeu. Prin rugăciune şi prin post devenim puternici întru Hristos şi Hristos devine puternic în noi. Hristos ne face puternici, pe El trebuie să-L agonisim în Duhul Sfânt ca pe cea mai de preţ bogăţie, altfel suntem vulnerabili. Nu pentru noi ne rugăm şi postim, pentru binele nostru, ci pentru Hristos, spre întărirea legăturii noastre cu El, pentru a face experienţa cunoaşterii Sale. Şi ne va fi bine, dar binele privit nu ca scop existenţial, egoist, ci ca şi consecinţă a apropierii noastre de Dumnezeu. Aşadar, să ne măsurăm credinţa nu cu faptele bune, nu cu posturile şi rugăciunile, nu cu victoriile şi virtuţile, nu cu măsurile noastre omeneşti, ci cu grăuntele de muştar, măsura dumnezeiască a credinţei.