Implicaţii ale studiului Religiei în şcoli

Anul trecut, Consiliul Europei a făcut o serie de recomandări cu privire la predarea creaţionismului în şcoli, pe care unii reprezentanţi ai aşa-numitei „societăţi civile“ le-au interpretat într-un mod cu totul eronat. Rezoluţia 1580/04.10. din 2007 a Consiliului Europei „avertizează împotriva anumitor tendinţe, care intenţionează să prezinte credinţa ca fiind o ştiinţă“ şi recomandă statelor membre „să se opună cu fermitate predării creaţionismului, ca disciplină ştiinţifică“.

Credinţa nu poate fi considerată o „ştiinţă“, iar referatul biblic al creaţiei nu poate fi prezentat ca o „disciplină ştiinţifică“, fiind un adevăr de credinţă revelat, nu rezultatul unei activităţi pur umane şi perfectibile. Totodată, considerăm că teoria evoluţionistă rămâne doar o ipoteză, cu implicaţii ideologice, fără pretenţii de adevăr istoric absolut, o posibilă explicaţie, susţinută cu argumente, considerate ştiinţifice. Însuşi termenul „creaţionism“ este greşit utilizat şi interpretat, deoarece, nu a fost introdus de Biserică, ci de adepţii darwinismului, care doreau să opună, într-un mod reducţionist, „imperialismul scientist“, „imperialismului mistic“.

Acest aspect a fost subliniat, în cadrul unei conferinţe susţinute la Teatrul Naţional din Bucureşti, pe data de 10 februarie 2008, de profesor dr. Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române şi fizician teoretician, la Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică din Paris. Astfel, cele două planuri ale cunoaşterii, corespunzătoare structurii umane nu pot fi separate, pentru a se preda în şcoli doar teoriile deterministe şi mecaniciste, discutabile chiar din punct de vedere ştiinţific, susţinute de adepţii neoateismului contemporan. Domnul profesor Basarab Nicolescu a atras atenţia asupra pericolului reprezentat de transformarea omului într-un simplu „teoretician al cantitativului“, şi a evidenţiat erorile teoriei cauzalităţii, contrazise de principiile fizicii cuantice, considerând că secolul al XXI-lea va fi un secol al „ştiinţei limitelor“. Relaţia dintre om şi natură nu poate fi redusă, astfel, la o raportare artificială între subiect şi un obiect uşor de posedat, aflat într-o evoluţie de tip cauzal.

Elevii trebuie să aibă acces la un adevăr de credinţă, privind crearea lumii „ex nihilo“, comun religiilor monoteiste, care, deşi nu a fost predat niciodată ca disciplină ştiinţifică, este implicit susţinut de noile descoperiri din fizica cuantică, care pun sub semnul întrebării conceptul clasic de „materie“.

Importanţa manualelor de Religie pentru copii şi pentru comunitate

Problemele izolate şi contextuale, semnalate recent, în urma analizării selective a unor manuale de Religie, nu pot caracteriza toate manualele existente, aprobate pentru predarea acestei discipline. Pornind de la cazuri particulare, nu se poate afirma, prin generalizări forţate, că autorii promovează „suspiciunea“ faţă de alte culte religioase, „violenţa fizică“ şi „comerţul cu divinitatea“.

Rolul formativ al Religiei, cu valenţe educaţionale recunoscute la nivel internaţional, este reflectat de aceste manuale, care cultivă valori spirituale, necesare persoanei şi comunităţii umane. Astfel, în timp ce societatea contemporană perverteşte sau ignoră, adesea, valorile oferite de familie, Manualul de Religie - cultul ortodox - clasa a XI-a, tipărit la Editura Corint, îi învaţă pe elevii de liceu, în cadrul capitolului II, pagina 28, că „familia creştină este mijloc al comuniunii cu ceilalţi, o realitate fundamentală a existenţei umane. Prin iubirea şi cunoaşterea celorlalţi, fiecare membru al familiei ajunge să Îl descopere pe Dumnezeu şi să se cunoască pe sine cu adevărat.“ Manualul de clasa a III-a (Editura CD Press) îi încurajează pe copii să îi iubească pe toţi oamenii: „A doua poruncă a Mântuitorului Iisus Hristos ne învaţă să-i iubim pe toţi oamenii, fără deosebire, aşa cum ne iubim pe noi înşine. Cea mai înaltă formă a iubirii de oameni este iubirea de vrăjmaşi“ (pag. 36).

Un alt manual de clasa a III-a, tipărit la Editura Corint, subliniază necesitatea solidarităţii sociale: „Milostenia este, aşadar, fapta bună pe care o putem face în multe feluri: să dăm mâncare celui flămând; să dăm un pahar de apă celui însetat; să îi vizităm pe bolnavi şi pe cei bătrâni; să-l ajutăm pe cel care are nevoie de sprijin, să ne rugăm pentru cei în suferinţă şi pentru toţi semenii noştri. Pentru acestea, ne învaţă Mântuitorul, nu trebuie să cerem vreo răsplată sau să ne mândrim“ (pag. 20). Elevii învaţă, totodată, că „Dumnezeu ne îndeamnă să ne iubim părinţii care ne-au dat viaţă şi să ascultăm sfaturile lor pline de înţelepciune şi de dragoste“ (pag. 10).

Manualul pentru clasa a X-a (Editura Corint) promovează, de asemenea, valori necesare şi perene: „blândeţea - „împăcare lăuntrică a omului cu ceea ce îl înconjoară“, „pacea întregii lumi“, „pacea interioară“, „concretizarea iubirii în faptă“, „responsabilitatea“, „dreptatea“, „curajul, cumpătarea şi discernământul“ (pag. 20 -31)

Un studiu controversat, publicat recent de Liga Pro Europa, pune în evidenţă, totuşi, efectele pozitive ale predării Religiei. Menţionând atitudinile cultivate la ora de Religie, elevii au indicat bunătatea (75,5%), sinceritatea (67%) sau solidaritatea umană (41,3%). Mai mult, pentru 81% dintre elevii interogaţi predarea Religiei în şcoală este importantă sau foarte importantă.

Acuzaţiile lansate recent în mass-media, cu perseverenţă, generalizează nefondat cazuri izolate, ignorând valorile existente în manuale. Sunt interpretate tendenţios imagini, prezentate ulterior drept mesaje scrise, sunt scoase din context evenimente şi versete din Sfânta Scriptură, pentru a oferi o imagine distorsionată sau sunt folosite informaţii din manuale deja modificate (Manualul de clasa a XI-a, Editura Corint). Autorii acestor atacuri nu agreează, în general, ideea ajutorului divin sau pedepsele iadului, care pot „pune în pericol“ laxismul moral contemporan.

Manualele sunt instrumente de lucru perfectibile, refăcute sau înlocuite periodic. În perioada 25-28 februarie 2008, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a organizat o consfătuire cu inspectorii de Religie şi cu reprezentanţii cultelor religioase recunoscute, pentru restructurarea şi „decongestionarea“ programelor şcolare. Astfel, toate manualele vor fi refăcute, pentru a corespunde noilor programe, precum şi Metodologiei privind evaluarea/reevaluarea şi aprobarea propunerilor de manuale şcolare, aflată în dezbatere publică, în perioada 20 februarie-20 martie 2008. Comisiile desemnate să avizeze viitoarele manuale de Religie vor avea în vedere toate aceste condiţii, precum şi alte observaţii punctuale, făcute cu obiectivitate şi bună credinţă.

Patriarhia Română consideră că toate manualele trebuie să adopte un ton irenic, de dialog şi de respect faţă de celelalte culte recunoscute. Biserica Ortodoxă Română este membră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor din anul 1961 şi membră a Conferinţei Bisericilor Europene încă de la înfiinţarea acestei organizaţii, în anul 1959, dezvoltând relaţii de încredere şi dialog pe plan naţional şi internaţional. Această atmosferă de respect a caracterizat şi Consfătuirea reprezentanţilor cultelor religioase recunoscute, desfăşurată pe data de 29 februarie, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti. Printr-un comunicat adoptat prin consens, participanţii la această întâlnire au afirmat că „educaţia religioasă reprezintă un factor de stabilitate, de dialog, de respect reciproc şi de convieţuire armonioasă“

Problemele izolate şi interpretabile nu pot pune în umbră valorile promovate de manualele de Religie, necesare pentru formarea elevilor din România, iar autorii unor studii obiective şi riguros fundamentate trebuie să recunoască acest rol, important în şcoală şi în societate.

Campania „Nu vrem liceu fără Dumnezeu!“, susţinută de societatea românească, nu urmăreşte „îndoctrinarea forţată“ a tinerilor, ci oferă alternative reale, pentru combaterea relativismului şi laxismului contemporan, pentru asanarea morală şi spirituală a societăţii româneşti.