Înălţarea Crucii, păzitoare a toată lumea și podoaba Bisericii

În cea de-a 14-a zi a lunii septembrie, prima din anul bisericesc, cinstim Sfânta Cruce amintindu-ne de ­înălţarea ei „deasupra amvonului” Bisericii Sfântului Mormânt de către Sfântul Ierarh Macarie al Ierusalimului, în urmă cu 17 secole.

Despre acest moment important din Istoria Bisericii, într-un text publicat pe site-ul Patriarhiei Ierusalimului (tradus de pemptousia.ro), legat de modul cum a fost sărbătorită Înălţarea Sfintei Cruci în urmă cu câţiva ani, se face următoarea precizare: „Sfânta Elena, îndrumată de creştinii din Ierusalim, a aflat locul Golgotei şi al Mormântului Domnului, a găsit Cinstita Cruce şi a început lucrarea de ridicare a unei măreţe biserici deasupra acestora. Această minunată lucrare a durat un deceniu, 326-336 d.Hr. După finalizarea ei, Împăratul Constantin cel Mare i-a chemat pe episcopii ce se adunaseră în Tirul Sidonului şi pe mulţi alţii din diferite regiuni şi s-a săvârşit sfinţirea bisericii. În timpul slujbei de sfinţire, poporul adunat dorea să vadă Crucea Domnului. La cererea mulţimii, Arhiepiscopul Macarie al Bisericii Ierusalimului împreună cu Sfânta Elena au înălţat Cinstita Cruce. Atunci, privind Crucea, poporul a strigat: Doamne, miluieşte, Doamne, miluieşte, Doamne, miluieşte… Aceste evenimente care au avut loc atunci, o singură dată, Biserica a rânduit ca să fie sărbătorite în fiecare an. Pe de-o parte, evenimentul sfinţirii la 13 septembrie, iar pe de altă parte evenimentul Înălţării la 14 septembrie în fiecare an.”

Acestea sunt elementele istorice legate de cinstirea Sfintei Cruce în ziua de 14 septembrie, dar pe lângă acestea le avem şi pe cele teologice, atât de frumos subliniate de bogata imnografie a acestei sărbători. Din textele liturgice din Mineiul pe luna septembrie din ziua de 14 septembrie aflăm importanţa cinstirii Sfintei Cruci. Astfel, Luminânda subliniază importanţa Crucii pentru că este „păzitoare a toată lumea”, „podoaba Bisericii”, „stăpânia împăraţilor”, „întărirea credincioşilor” şi „slava îngerilor”.

Noi cinstim Sfânta Cruce conform teologiei ortodoxe, pentru că prin Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos pe ea a sfinţit-o cu scump Sângele Său şi ne-a mântuit. „Cinstind Crucea, Îl cinstim de fapt pe Cel ce S-a răstignit pe ea, pe Hristos”, după cum mărturiseşte Cuviosul Iosif Vatopedinul. Deci, astăzi, prin cinstirea Crucii Îl cinstim pe Hristos şi retrăim durerea Jertfei Sale mântuitoare din Sfânta şi Marea Vineri. Lucru subliniat şi de prima stihire de la Vecernia Mare a sărbătorii din 14 septembrie: „Crucea înălţându-se, toată făptura îndeamnă a lăuda preacurată Pătimirea Celui ce S-a înălţat pe ea...”. De aceea şi noi mărturisim astăzi credinţa noastră în puterea Crucii cântând: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.