Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
Logos şi poezie
De ce nu vii?
de Costache IOANID De ce nu vii de pe cărări străine să-Mi cazi la piept ca un copil iertat? Eu n-am fugit, când numai pentru tine, ca Isaac am fost pe rug urcat. Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire? Si cui i-ar da mai mult de-atât prin gând: Un fiu pierdut să râdă în neştire şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?... De ce nu vii cât încă sunt aproape? De ce te-ascunzi cât încă te mai chem? De ce nu simţi lumina Mea pe pleoape şi Harul Meu, în ceasul tău suprem? De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă, să colindăm alături ceru-ntreg? Din flori de Rai, din veşnica dumbravă, cu mâna Mea cununa să-ţi aleg! De ce nu vii tu, suflet nehotarnic, cât încă pot Mântuitor să-ţi fiu? Când vei striga, va fi atunci zadarnic, vei plânge-amar, dar poate prea târziu! Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire? şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând: Un fiu pierdut să râdă în neştire şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?