De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Logos şi poezie
Chiar dacă...
de Costache Ioanid Chiar daca vântu-a vrut în zbor în turme să ne-mpartă, dar tot o cale, tot un dor şi tot un Duh ne poartă. Chiar dacă azi pe orice plai sunt oi împrăştiate, dar tot un staul sus în Rai şi un Păstor au toate. Chiar dacă n-am păstrat măcar un singur dulce nume, dar tot o jertfă, tot un har ne-a smuls pe toţi din lume. Chiar dacă azi oftam stingher că ne-a-mpărţit furtuna, dar tot vom fi odată-n cer. Şi-acolo vom fi una!



.jpg)