Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Marile sărbători, creștinii râvnitori și mantia credinței
Cuvântul pelerin vine din limba latină, „peregrinus”, care înseamnă cel ce face o călătorie lungă pe jos către un loc sfânt, religios.
Românii prin credință sunt iubitori de pelerinaje, iar după 1989, odată cu libertatea religioasă, s-a reînnoit această tradiție frumoasă, mai ales la mari sărbători spirituale din țara noastră, cum este și pelerinajul la Sfânta Cuvioasă Parascheva, la Iași.
Dacă este să asociem două cuvinte cu sensuri diferite, pelerinaj și pelerină, vom găsi anumite aspecte care le pot lega unul de celălalt.
Pentru pelerinul de odinioară, pelerina era nelipsită, aceasta îl apăra de ploaie, vânt, frig, astfel îi asigura posibilitatea să ajungă sănătos la destinația propusă și să-și petreacă timpul la locul sfânt.
Domnul profesor Mitican, în baza unor cronici, descria despre hramul Sfintei Parascheva cum se desfășura pelerinajul la Iași, acum două sute de ani. Astfel, mulțimile adunate nu aveau unde să se cazeze și stăteau în oraș pe marginea drumurilor, în șanțuri, ici-colo se făceau focuri. Pâinea și brânza erau mâncarea de bază, primind de asemenea vin de mere. Pelerina își avea rolul ei foarte important în acele nopți friguroase de octombrie. În zilele noastre îi vedem pe creștini stând la rândul de la Cuvioasa, iar noaptea când este frig sau plouă poartă tot felul de haine ca niște pelerine.
Însă, dincolo de această pelerină văzută, pelerinul poartă nevăzutele pelerine ale credinței și dorinței, care-l îndeamnă spre pelerinaj, ale smereniei, umilinței, răbdării, rugăciunii, ascultării, comuniunii, milostivirii, bucuriei, iubirii și mulțumirii. Dar cea mai importantă și mai ușoară este pelerina (mantia) sfințeniei, pe care o purtăm cu ajutorul Maicii Domnului și al sfinților lui Dumnezeu. Sub această pelerină a sfinților mergem și înaintăm în pelerinaje, oricât de greu ni s-ar părea, către ce ne propunem.
Pelerina sub care suntem oblăduiți, noi românii, obișnuim să spunem că este cea a Maicii Domnului, de aceea îi și aducem o evlavie deosebită. Dar pentru noi toți, trăitori în cetatea Iașilor, în special, mai este și Pelerina Maicii noastre Parascheva. Deși a fost tânără când a trecut la Domnul, noi o considerăm ca și o maică pentru noi. Avem toți mame după trup, dar acestea nu pot fi pururea lângă noi, însă Maica Domnului și sfinții ne însoțesc în toate zilele vieții, ne ajută și ne sfătuiesc în mod tainic. Fără acest acoperământ spiritual poate că ne-am mișca foarte greu și am avea și mai mari încercări.
Pelerinul poartă sub pelerina sa în urcurșul acesta duhovnicesc toată viața sa, cu bune și cu rele, cu suișuri și coborâșuri, cu năzuințe, cu împliniri și eșecuri.
Așa cum pelerinul dorește să fie sub Pelerina Sfinților, așa și el îi ia sub pelerina sa și pe toți cei rămași acasă, pe cei dragi, pe cei care sunt în lipsuri, care au multe neajunsuri, pe cei care vrăjmășesc, rugându-se: Adu-ne, Doamne, pe toți laolaltă, ca în umilință să-Ți dăm slavă!
Mai este o pelerină, cea a Bisericii, sub aceasta se desfășoară toată viața noastră. Bisericile parohiale, mănăstirești sau lăcașurile din alte instituții sunt tot atâtea pelerine unde ne adunăm, ne împărtășim cu Sfintele Taine și în comuniune mergem mai departe pe Calea Mântuirii.
Vremurile actuale ne aduc noi pelerine, se construiesc noi biserici și sunt refăcute cele vechi. Avem posibilitatea ca să împodobim aceste noi altare și să transmitem urmașilor dorința și credința noastră, precum și moștenire spirituală și exemplu pentru generațiile următoare.
Creștine, cu îndrăznire, poartă toate aceste pelerine pentru a fi acoperit, pentru a te încălzi și a da încredere și altora că pot îmbrăca mantia credinței.