Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Mărturii despre Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și grija sa pentru diasporă

Mărturii despre Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și grija sa pentru diasporă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniță - 19 Iul, 2021

Pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-am întâlnit prima dată pe parcursul anului universitar 1975-1976, când urma cursurile de doctorat la Institutul Teologic de grad universitar din București, sub îndrumarea părintelui profesor dr. Dumitru Stăniloae. Atunci am avut prilejul să stau în mai multe rânduri de vorbă cu tânărul doctorand Dan Ilie Ciobotea și mi-am dat seama că aveam în față un partener de dialog de excepție. Apoi, în vara anului 1983, am făcut parte din delegația Bisericii noastre la cea de-a VI-a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver, Canada. Această delegație era condusă de vrednicul de pomenire Mitropolit Antonie al Transilvaniei, iar din partea personalului organizației de la Geneva era prezent la această întrunire și profesorul Institutului Ecumenic de la Bossey, dr. Dan-Ilie Ciobotea. Delegația română se întâlnea foarte des în jurul Mitropolitului Antonie, întruniri la care participa mai totdeauna și tânărul teolog român, care se remarcase deja pe plan inter­național. În discuțiile pe diferite teme care aveau loc cu prilejul acelor întâlniri, tânărul profesor i-a impresionat pe toți, impunându-se în primul rând prin simțul său profund al teologiei ortodoxe și al rolului Bisericii Ortodoxe în lumea de astăzi. În ianuarie 1990, consilierul patriarhal arhimandrit dr. Daniel Ciobotea activa în ­calitate de director al Sectorului de teologie contemporană și dialog ecumenic din cadrul Cancelariei Sfântului Sinod și de conferențiar la Institutul Teologic Universitar din București, unde a fost foarte iubit de studenți. În vâltoarea acelor vremuri, stu­denții teologi au votat care dintre profesorii lor puteau să continue activitatea lor și care trebuiau să plece din institut, iar arhimandritul conf. dr. Daniel Ciobotea a primit toate voturile favorabile.

În toamna anului 1990, după ce Întâistătătorul de azi al Bisericii Ortodoxe Române a fost ­instalat Mitropolit al Moldovei și Sucevei, titulatură schimbată atunci în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, am avut onoarea să fiu invitat să predau la nou-înfiin­țatul Institut Teologic de la Iași. Primul rector al acestui institut a fost vrednicul de pomenire ­Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților, pe atunci Episcop-vicar la Iași, iar după promovarea sa pe scaunul istoric de la Suceava am fost numit rector al acelui institut. Pe parcursul celor aproximativ trei ani (1990-1993), cât am făcut naveta la Iași, căci postul meu de bază era la Institutul Teologic din București, am fost intens ocupat cu organizarea noului institut, cu recrutarea de cadre didactice calificate, cu înființarea de noi direcții de studiu, din care s-a impus specializarea de ­Teologie și Artă Sacră, iar în final cu încorporarea acelui institut ca Facultate de Teologie Ortodoxă în cadrul Universității „Al. I. ­Cuza” din Iași, devenind primul ei decan. Toate aceste realizări nu ar fi fost posibile fără sprijinul direct al ­Mitropolitului de la Iași de atunci, iar cooperarea cu Preafericirea Sa a fost totdeauna prilej de bucurie și înălțare. Am lucrat cu mai mulți superiori ai mei, chiar și aici, la Geneva, și cooperarea greoaie cu unii dintre ei îmi dădea totdeauna senzația că mă târăsc pe pământ, pe când cooperarea cu Părintele Patriarh ­Daniel mi-a dat totdeauna senzația că zbor.

Pe perioada cât am activat la Iași am constatat că pentru universitate, care era vizitată de diferite delegații științifice, nu exista alt punct culminant în programul acelor delegații decât o întâlnire cu Mitropolitul Daniel al Moldovei și Bucovinei. Conducerea Univer­sității „Al. I. Cuza” m-a contactat atunci adesea cu rugămintea să mijlocesc astfel de vizite. Am participat la mai multe astfel de întâlniri la Iași și la sfârșitul lor am putut constata impresiile extraordinare pe care le lăsa ierarhul român asupra acelor oaspeți, prin cultura sa teologică, dar și generală, precum și prin interpretarea sa cu privire la diferitele probleme cu care se confrunta lumea în contextul respectiv.

La Parohia Ortodoxă Română „Învierea Domnului” de la Chambésy, lângă Geneva, unde slujesc din anul 1994 și unde Părintele Patriarh Daniel a participat în perioada 1980-1988, cât a fost profesor la Institutul Teologic de la Bossey, am întâlnit mai mulți credincioși ai acestei parohii din acea perioadă, care vorbeau cu admirație și chiar cu nostalgie despre felul cum erau întâm­pinați de tânărul profesor, care îi invita uneori la Bossey ca oaspeți ai săi. O interesantă mărturie despre personalitatea Preafericitului Părinte Patriarh ­Daniel este cea semnată de Dan Boghiu (1926-2021) și publicată în Căminul Românesc. Foaie de legătură a românilor din Elveția, Anul 41, nr. 156, iunie 2021, pag. 6. Dan Boghiu a fost unul dintre repre­zentanții de seamă ai exilului românesc, care după ce a trăit peste patru decenii în Brazilia s-a mutat în Elveția, unde a trecut la cele veșnice în ziua de 21 mai 2021. Mărturia acestui neobosit luptător anticomunist despre Părintele Patriarh Daniel a fost dată lui Radu Eftimie, redactorul publicației menționate, care se străduiește ca această publicație să fie o platformă de expresie a tuturor românilor din Elveția.

Răposatul Dan Boghiu mărtu­risește că l-a cunoscut la Zürich, la o dată neprecizată, „pe Înalt­preasfințitul Daniel, Mitropolitul Moldovei, Basarabiei (sic. V.I.) și Bucovinei, iar astăzi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române”, care era „un om de o cultură deo­se­bită, cu care am făcut vizite prelaților elvețieni din Zürich”. Fostul reprezentant al exilului povestește în continuare că „la una dintre aceste întâlniri, în fața unui grup de protestanți, a ținut un discurs ca o conferință de presă, dădea răspunsuri tuturor întrebărilor puse cu mult tâlc, dar la o așa înălțime, că toți au rămas uimiți. La această confe­rință am rămas consternat de cunoștințele Sale dogmatice asupra religiilor și a răspunsurilor date la toate întrebările complexe ce i s-au făcut. Cunoștințele lui dogmatice sunt așa de profunde și diferența dintre Ortodoxie și protestantism a definit-o excelent de bine”. Dan Boghiu mărturisea în final că „pe Preaînaltul Daniel l-am vizitat mai târziu la Palatul Mitropoliei din Iași, unde fuseserăm invitați. Ca român am rămas mândru de a avea așa persona­lități printre noi care reprezentau România și Biserica Ortodoxă cu toate dogmele ei”. Această mărturie sinceră dă expresie impresiilor multor români care au avut ocazia să fie prezenți la unele dintre nenumăratele momente în care ­Patriarhul de astăzi al Bisericii Ortodoxe Române a prezentat cultura teologică și spiritualitatea ortodoxă de o manieră prin care a făcut cinste deosebită ­întregii Biserici Ortodoxe și mai ales culturii teologice românești.

Dedicăm aceste câteva mărturii aniversării zilei de naștere a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel din anul 2021, cu urarea ca Milostivul Dumnezeu să îl ­păzească în fruntea Bisericii ­Ortodoxe Române cu sănătate, întru mulți și fericiți ani!

Citeşte mai multe despre:   aniversare  -   Patriarhul Daniel