Muzeul, o autoritate „vie“, indispensabilă pentru societate

Ca în fiecare an, pe 18 mai, la nivel mondial, s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Muzeelor. Ca unul ce slujesc un asemenea lăcaş de cultură de peste 14 ani, vă propun să facem o scurtă incursiune în lumea fascinantă a muzeologiei. Aşadar, la 18 mai 1977, Consiliul Internaţional al Muzeelor (ICOM) a hotărât dedicarea acestei zile muzeelor din toată lumea, cu scopul evidenţierii rolului crucial al acestora în conservarea şi transmiterea valorilor patrimoniale, spirituale, culturale şi naturale ale unui popor. Muzeele aduc în atenţia contemporaneităţii pagini de istorie, civilizaţie, religie, cultură, literatură, artă, ocupaţii, pasiuni, inovaţii etc., toate la un loc însumând, ca într-o chintesenţă, cultura şi civilizaţia societăţii omeneşti.

Cu toţii am păşit, măcar o dată în viaţă, într-un muzeu. Dar câţi dintre noi am înţeles oare menirea sa într-o lume ce tinde mereu spre o viaţă din ce în ce mai superficială? ICOM-ul a definit muzeul ca pe o instituţie aflată în slujba societăţii şi a dezvoltării acesteia, deschisă publicului, care achiziţionează, conservă, comunică şi expune, în scopul cercetării, educaţiei şi divertismentului, dovezi materiale ale oamenilor şi ale mediului lor înconjurător. Destul de complexă definiţia.

Mai pe înţelesul tuturor, un muzeu are menirea de a prezenta publicului rădăcinile civilizaţiei, viaţa în toată complexitatea ei, ba chiar de a-l face pe vizitator să înţeleagă mai profund lumea, cu tainele ei. Muzeele chezăşuiesc o reală posibilitate de supravieţuire mărturiilor, ştirilor şi ideilor de dinaintea noastră. Cu cât sunt mai variate din punct de vedere tematic, izbutesc să oglindească o înfăţişare mai apropiată de realitate a societăţii, constituind, deopotrivă, pecetea unui distinct nivel de progres al omenirii. Ca entitate culturală şi ştiinţifică, muzeul are un rol însemnat în contemporaneitate, căci, dacă ne referim doar la cel cu profil de istorie, poate fi definit ca „oglinda în care poporul se poate recunoaşte pe sine însuşi“.

Reprezentând un factor de răspândire a vistieriei mondiale de cunoştinţe de la o epocă la alta, pentru progresul umanităţii, muzeul - alături de arhivă, bibliotecă, instituţiile de învăţământ - trebuie să dăinuiască precum o autoritate „vie“, dinamică, indispensabilă, solicitată şi acceptată de societate. Înţeleasă corect, instituţia muzeală reprezintă una dintre valoroasele surse de educaţie din toate timpurile. Iată, deci, câteva motive pentru a ne spori interesul vizitării muzeelor, hrănindu-ne sufleteşte din ele ca din autentice izvoare de cultură.

Aceste lucruri fiind cunoscute şi înţelese conştiincios, primele muzee în lume au fost înfiinţate încă din secolul al XV-lea. Exceptând acele monumente antice devenite prin ele însele muzee - piramidele, ziguratele, oraşul Pompei etc. -, cele mai vechi expoziţii de artă ale umanităţii ar fi Muzeele Capitoliene din Roma, Italia. Complexul include piese de artă şi de arheologie, fiind înfiinţat de papa Sixtus al IV-lea, în anul 1471, când a donat municipalităţii propria sa colecţie de lucrări din bronz. Cam din aceeaşi perioadă amintim şi de muzeele Vaticanului. Papa Iulius al II-lea a achiziţionat o colecţie de obiecte de artă, expunându-le în anul 1506 în Palatul Borgia. Ulterior, s-a construit un spaţiu cu scopul exclusiv de a adăposti un muzeu, dezvoltat pe parcurs; astăzi, el include Muzeul de Sculptură Antică, Muzeul de Artă, Muzeul Vaticanului şi multe altele.

În Ţările Române, termenul de muzeu a fost folosit pentru prima oară de către Dimitrie Cantemir în Hronicul vechimii Romano-Moldo-Vlahilor, dar primul muzeu de pe teritoriu românesc s-a deschis publicului abia în anul 1817, la Sibiu, conţinând o impresionantă colecţie de picturi (aproximativ 1090), aparţinând baronului Samuel Brukenthal.

Ar fi interesant să prezentăm câteva cifre privind evoluţia muzeelor, caselor memoriale şi expoziţiilor de artă din ţara noastră. Potrivit CIMEC (Institutul de Memorie Culturală), după ultimele date actualizate în 2010, în România există 825 de muzee naţionale, colecţii particulare, colecţii muzeale mănăstireşti, muzee în aer liber, colecţii de artă românească sau europeană, muzee etnografice, expoziţii de istorie şi artă, situri arheologice, muzee săteşti şi altele. Numai în municipiul Bucureşti sunt aproximativ 57 de muzee. În cuprinsul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, după datele furnizate de instituţia amintită anterior, fiinţează peste 100 de muzee. Judeţul Neamţ se află în frunte, cu 38 de muzee, case memoriale ori expoziţii muzeale, urmat de judeţul Iaşi, cu 34 de astfel de instituţii, Suceava şi Bacău, cu câte 33, Botoşani, 12, iar Vaslui, 11 muzee.

Aş fi dorit să întocmesc chiar o listă a tuturor obiectivelor muzeale din Moldova, dar cel mai bine vă las s-o alcătuiţi fiecare în parte, pe măsură ce le veţi şi vizita. Nu ascund faptul că m-aş bucura ca la fiecare agenţie de turism sau centru de pelerinaj să existe o astfel de listă, care să fie prezentată celor care vor cu adevărat să cunoască tezaurul atât de valoros al spiritualităţii şi culturii naţionale.