O pilduitoare reverență pentru Apostolul Neamurilor

Nu întâmplătoare a fost lansarea unei cărți dedicate Sfântului Apostol Pavel, purtând subtitlu „Eleganța iubirii”, semnată de Răzvan Bucuroiu, chiar în zilele luminoase ale praznicului Învierii. O sărbătoare a cuvântului rostit și scris, o întâlnire cu frumusețea mărturisirii creștine, întru cinstirea celui care, din Saul al Tarsului, aprig prigonitor al Bisericii, a devenit Pavel, neîntrecutul vestitor al Evangheliei, vas ales al harului, gură a lui Hristos și temelie a învățăturii apostolice.

În chip cutremurător și minunat, cel care odinioară urmărea cu înverșunare pe ucenicii Domnului a fost transfigurat de lumina dumnezeiască de pe drumul Damascului, devenind el însuși Apostol al iubirii, împreună-șezător cu cei care s-au învrednicit să-L vadă pe Hristos Cel înviat și să-I asculte cuvintele vieții veșnice. Convertirea lui rămâne una dintre cele mai tulburătoare și mai luminoase mărturii ale lucrării harului în istoria lumii, dovadă că Dumnezeu poate transforma prigoana în mărturisire, împietrirea în lacrimă și întunericul în lumină.

Am spus că nu a fost întâmplătoare lansarea acestei cărți în zilele pascale, deoarece însuși Sfântul Apostol Pavel, vorbind în Epistola întâi către Corinteni despre arătările Domnului înviat către femeile mironosițe, către Apostoli, către cei cinci sute de frați și către mulți alții, face o mărturisire de o rară sinceritate și smerenie: „În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cei mai mulți trăiesc până astăzi, iar unii au și adormit; după aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat și mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, așa propovăduim și voi așa ați crezut. Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morților? Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat; și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră. Ne aflăm încă și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat dacă deci morții nu înviază. Căci dacă morții nu înviază, nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă în păcatele voatre; și atunci, cei ce au adormit în Hristos au pierit. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii. Dar acum Hristos a înviat din morți ca începătură (a învierii) celor adormiți. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om, și învierea morților”(1 Corinteni 15, 6-21). Ce adevăr smerit se descoperă în aceste cuvinte! Ele nu sunt doar o rememorare a trecutului, ci o necontenită lecție pentru fiecare suflet care caută lumina pocăinței și frumusețea sincerității înaintea lui Dumnezeu.

Această învățătură nu rămâne doar în hotarul cuvintelor, ci se arată mai ales în viața trăită, în jertfa unei conștiințe care s-a lăsat modelată de har. Când asemenea adevăruri sunt așezate și în pagină, ele pot părea, după însăși expresia Apostolului, nebunie pentru cei ce nu cred, însă pentru cei care cunosc puterea Evangheliei și simt lucrarea tainică a lui Dumnezeu în lume, ele devin izvor de lumină, de pace și întărire sufletească.

Lansarea lucrării a avut loc în seara pomenirii Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou și a Sfintei Mari Mucenițe Irina, mărturisitori ai iubirii dumnezeiești despărțiți de veacuri, dar uniți prin aceeași fidelitate față de Hristos. Sfânta Irina a strălucit în vremea sfârșitului persecuțiilor păgâne, iar Sfântul Efrem cel Nou și-a pecetluit credința prin sânge în anul 1426, în urma unui martiriu de o cutremurătoare intensitate. Astfel, în cetatea Bucureștilor, pomenirea Sfântului Efrem cel Nou, la împlinirea a șase sute de ani de la mucenicia sa, a fost încununată nu doar prin rugăciune și cinstire liturgică, ci și printr-o adâncă teologhisire despre iubirea care înfrumusețează sufletul, biruiește timpul și îl apropie pe om de Împărăția lui Dumnezeu.

Într-o lume adesea tulburată de zgomot, grabă și însingurare, astfel de întâlniri culturale și duhovnicești devin adevărate ferestre către lumină. Ele ne amintesc că marile convertiri ale inimii sunt încă posibile, că frumusețea credinței nu apune și că eleganța cea mai înaltă nu este cea a cuvintelor meșteșugite ori a formelor exterioare, ci a iubirii smerite, jertfelnice și statornice, pe care Sfântul Apostol Pavel a propovăduit-o cu lacrimi, cu suferință și cu o neostoită ardere pentru Hristos.

Titlul oferit acestei lucrări este cu totul inedit și nemaiîntâlnit - sau cel puțin astfel mi se pare mie -, și tocmai de aceea stăruie în minte asemenea unei expresii delicate, purtătoare de profunzime: „Eleganța iubirii”. De-a lungul timpului, nenumărați teologi, scriitori și predicatori au vorbit despre virtutea iubirii, mai ales pornind de la neîntrecutul imn paulin care răsună peste veacuri ca o cântare a inimii creștine și continuă să lumineze conștiința lumii de astăzi, la fel cum a luminat-o pe cea a generațiilor trecute. Și totuși, asocierea dintre iubire și eleganță aduce o notă aparte, discretă și profundă, sugerând frumusețea unei iubiri curate, așezate, binecuvântate de har și împodobite de noblețea sufletului.

Autorul mărturisește că această lucrare a fost scrisă „dintr-un foc” sau, după propria sa expresie, „dintr-o suflare am scris, într-o răsuflare mă regăsesc cu Pavel din Tars, Ierusalim, Antiohia, Efes, Roma”, alături de Apostolul care și-a îndreptat întreaga viață și străduință spre Împărăția cerurilor. Este o mărturisire care lasă să se întrevadă nu doar entuziasmul scrisului, ci și o profundă apropiere sufletească de marele Apostol al neamurilor, ca și cum pașii, suferințele și arderile lui Pavel au devenit într-un chip tainic și propriile căutări ale autorului.

Cum l-a descoperit însă pe Sfântul Apostol Pavel? În lecturile sale, în neostoitele căutări ale inimii, în cuvintele rostite de-a lungul timpului de slujitorii Bisericii, la sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel ori în duminicile anului liturgic, când fragmentele din epistolele pauline se citesc în biserici asemenea unor izvoare nesecate de adevăr. Scriitorul, niciodată absent de la Sfânta Liturghie, a luat aminte la toate fragmentele din epistolele pe care Biserica le așază înaintea credincioșilor de-a lungul anului liturgic, ascultându-le nu doar cu mintea, ci și cu inima.

Astfel s-a născut preocuparea sa pentru biografia Apostolului, pentru parcursurile sale misionare, pentru reperele istorice și chiar pentru cifrele care încearcă să cuprindă dimensiunea unei vieți dăruite în întregime lui Hristos. În urma unor cercetări amănunțite, autorul arată că Sfântul Apostol Pavel a străbătut aproximativ paisprezece mii de kilometri, traversând popoare și civilizații diferite, cetăți zgomotoase și ținuturi pustii, drumuri ale mării și ale uscatului, râuri și căi primejdioase. Dar a trecut mai ales prin strâmtorări, prin suferințe și încercări fără număr, prin prigoniri, neînțelegeri și răni venite nu doar de la străini, ci uneori chiar de la cei apropiați și de la „frații mincinoși”, după propria expresie.

Mărturisirile Apostolului capătă un nou ecou în paginile acestei cărți, închinată asemenea unei reverențe adânci și luminoase către cel care a ars pentru Hristos cu o iubire fără margini. Nu este doar o evocare istorică, nici doar o simplă analiză literară sau teologică, ci mai ales o apropiere afectivă și contemplativă de cel care a schimbat istoria lumii prin credință, jertfă și iubire.

Cuvintele rostite la lansarea lucrării i-au introdus pe cei prezenți în atmosfera cărții. Unul dintre vorbitori a spus că scrierea nu trebuie așezată în bibliotecă și uitată acolo, ci trebuie citită - așa cum, de altfel, ar trebui citite toate cărțile adevărate, cele care nasc întrebări, luminează și transformă. Acest îndemn mi-a adus aminte de cuvintele unuia dintre profesorii mei de altădată, care cerea ca orice carte să fie citită cu fișe și însemnări sau măcar câteva gânduri așezate la început ori pe marginea paginilor, pentru ca într-o zi, când vom avea nevoie de anumite repere, să putem redescoperi mai ușor ceea ce ne-a mișcat, ne-a luminat sau ne-a întărit în timpul lecturii.

Poate că aceasta este și adevărata frumusețe a unei cărți ziditoare: faptul că nu rămâne închisă între coperți, ci continuă să trăiască în memoria și în sufletul celui care a citit-o, asemenea unei candele aprinse care nu încetează să răspândească lumină.

Dintr-o altă mărturisire, pe care am reținut-o cu luare-aminte, am înțeles cât de paradoxală rămâne uneori memoria lumii față de cei care au schimbat istoria credinței. Unul dintre cei care s-au aplecat cu râvnă asupra operei Sfântului Apostol Pavel - sau măcar asupra unei frânturi din vastitatea ei - mărturisea că, în vremea susținerii tezei sale de doctorat, chiar pe pământul binecuvântat și creștinat de Apostolul neamurilor, a auzit cuvinte care i-au rămas adânc întipărite în suflet: „Mulți sfinți, mulți dintre oamenii Bisericii au primit scrieri multe și o cinstire pe măsură. Nu la fel s-a întâmplat cu Pavel”.

Această observație poartă în ea o anumită tristețe, dar și un adevăr care îndeamnă la reflecție. Ni s-a amintit că la Atena există o singură biserică închinată Sfântului Apostol Pavel, iar la Corint, de asemenea, una singură. Și totuși, Grecia păstrează încă multe locuri în care memoria, pașii și predica lui Pavel continuă să lumineze asemenea unor candele nestinse. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă astăzi Mitropolia de Veria, Naoussa și Kampania, pământ roditor pe care Apostolul l-a străbătut în drumul său către Atena și unde ecoul cuvintelor sale pare să fi rămas până astăzi.

Ascultând asemenea mărturisiri, m-am bucurat să constat încă o dată cât de puternică este imaginea celor doi mari Apostoli, Petru și Pavel, reprezentați în celebra icoană athonită care îi înfățișează îmbrățișați. Această icoană, născută în duhul Muntelui Athos (Mănăstirea Karacolu) și răspândită în întreaga lume ortodoxă, poartă o simbolistică profundă și împăciuitoare. Ea ne arată că, dincolo de anumite tensiuni, deosebiri de perspectivă ori situații dificile prin care au trecut, cei doi au rămas uniți în aceeași iubire pentru Hristos și în dorința arzătoare de a propovădui Evanghelia până la marginile lumii.

În această îmbrățișare se întrezărește o lecție de o rară frumusețe duhovnicească: aceea că unitatea Bisericii nu se clădește pe uniformitatea omenească, ci pe iubirea care biruiește neînțelegerile, pe adevărul mărturisit cu smerenie și pe lucrarea harului care îi unește pe oameni dincolo de limitele firii. Privind această icoană, ai impresia că întreaga istorie a creștinismului se adună într-un singur gest de împăcare, de fraternitate și de lumină.

M-am bucurat să constat că în România există numeroase biserici închinate Sfântului Apostol Pavel, poate chiar mai multe decât în unele dintre locurile unde el însuși a predicat. Aceasta arată că sufletul credincios al poporului nostru a păstrat o cinstire aparte pentru Apostolul neamurilor, pentru cel care a purtat Evanghelia pe meridianele lumii cu lacrimi, jertfă și neostoită râvnă.

Ascultând duminică de duminică epistolele Sfântului Apostol Pavel, încercând să le pătrundă sensurile și apelând la tâlcuitorii și cercetătorii operei pauline, autorul s-a așezat la masa de lucru cu răbdare și pasiune. El a transcris anumite înregistrări și reflecții izvorâte din propria experiență misionară, specifică unui om al televiziunii și al presei, și a reușit astfel să ofere cititorilor pagini accesibile și prețioase despre marele Apostol.

Cartea propune o viziune personală, presărată cu observații inedite, cu un limbaj actualizat și limpede, ușor de pătruns și de cei care nu se află foarte aproape de viața Bisericii. Tocmai această deschidere îi oferă un farmec aparte. Autorul caută să realizeze ceea ce el însuși numește „decriptări”, adică deslușiri ale cuvintelor și pasajelor cu care ne întâlnim mai ales în cadrul Sfintei Liturghii, atunci când epistolele pauline răsună în biserici asemenea unor chemări adresate inimii omului contemporan grăbit...

Și poate că tocmai aici se află una dintre cele mai mari calități ale acestei lucrări: aceea că încearcă să apropie din nou glasul Apostolului de sufletul omului de astăzi, să facă auzită printre zgomotele și neliniștile lumii vocea care odinioară străbătea cetăți, corăbii și drumuri de piatră, chemând lumea la lumina lui Hristos.

Tâlcuirile dedicate Imnului iubirii se bucură de un spațiu amplu în această lucrare - aproape cincizeci de pagini -, fapt care arată limpede că mesajul iubirii, împreună cu acea „eleganță” evocată atât de inspirat în titlul cărții, constituie inima și seva ei lăuntrică. Nu este vorba doar despre o analiză a unui text celebru din epistolele pauline, ci despre o adevărată coborâre în adâncul iubirii care nu cade niciodată, care nu se laudă, nu se trufește și nu caută ale sale, ci luminează sufletul asemenea unei făclii aprinse înaintea lui Dumnezeu.

Cititorul va descoperi, de asemenea, o bibliografie bogată și atent alcătuită, care cuprinde atât lucrări din literatura română, cât și din cea universală, volume vechi și noi, studii, comentarii și interpretări dedicate marelui Apostol al neamurilor, care arată nu doar seriozitatea documentării, ci și dorința autorului de a așeza cartea într-un dialog actual cu tradiția exegetică și teologică a Bisericii și a lumii academice.

Autorul însuși a mărturisit că, într-o recentă călătorie la Paris, intrând într-un anticariat, a fost impresionat de mulțimea volumelor vechi care se vedeau pe rafturi, asemenea unor comori tăcute ale spiritului. Întrebând dacă există cărți dedicate Sfântului Apostol Pavel, i s-a arătat un întreg raft cu biografii ale Apostolului, semnate de numeroși autori, iar alături un alt raft plin cu studii și comentarii consacrate operei sale. Imaginea este deosebit de sugestivă: Pavel continuă să inspire, să provoace și să aprindă mințile și inimile celor care îl citesc, chiar și după aproape două milenii. Și, probabil, dacă acel anticariat s-ar fi aflat în București și dacă ar fi fost mai ușor să ducă acele volume în propria bibliotecă, autorul ar fi luat multe dintre ele, asemenea unui căutător de lumină care adună mărturii despre un mare prieten al lui Hristos.

Așadar, fie pentru cunoscători, fie pentru cei aflați la începutul apropierii de scrierile pauline, cartea „Sfântul Apostol Pavel sau Eleganța iubirii”, scrisă - după propria mărturisire a autorului - „dintr-o suflare”, descoperă dragostea unui credincios cărturar pentru marele misionar al creștinătății. Este o carte care poartă amprenta unei admirații sincere față de cel care s-a învrednicit să-L vadă pe Domnul înviat pe drumul Damascului, Apostolul ridicat până la al treilea cer, care a vorbit despre această taină cu smerenie și cutremur, mărturisind că nu știe dacă a fost în trup sau în afară de trup - „Dumnezeu știe”.

Expresia paulină, simplă și totuși atât de adâncă, pare să se prelungească tainic și asupra tuturor celor care încearcă să scrie, să vorbească ori să gândească despre Apostolul neamurilor. Dumnezeu știe câtă osteneală, câtă căutare și câtă iubire se ascund în astfel de pagini. Dumnezeu știe câtă sete de adevăr și câtă nevoie de lumină există în inimile celor care se apropie de scrierile lui Pavel.

Și poate că una dintre cele mai mari frumuseți ale acestei lucrări este tocmai aceea că ne reamintește, într-o lume atât de risipită, fragmentată și adesea atât de însingurată, cât de importantă este prietenia cu sfinții. O asemenea prietenie nu aparține trecutului și nici nu este rezervată doar monahilor sau teologilor, ci poate deveni realitate vie pentru fiecare suflet care caută sens, adevăr și lumină.

Iar între acești mari prieteni ai lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel rămâne unul dintre cei apropiați inimii creștine: prieten și povățuitor, dascăl și rugător, om al focului dumnezeiesc și al iubirii neobosite pentru Hristos. El continuă să-i însoțească pe cei care citesc, caută, scriu și încearcă, în felurite chipuri, să transforme cuvântul Evangheliei într-o lumină lină pentru lumea de astăzi.