„Pecetea apostoliei mele”

Părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru e un nume de notorietate deopotrivă în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, unde a slujit vreme de ani buni, cu realizări frumoase, ca stareț al La­vrei Niculei și ulterior exarhul mă­năstirilor acesteia, dar și în peisa­jul teologic național, dată fiind lista lungă a valoroaselor sale publicații.

De această dată, vine în fața cititorilor cu o antologie de portrete ce-și propun să imortalizeze în cuvânt chipurile unor oameni care i-au marcat devenirea și au avut un cuvânt important de spus în istoria spiritua­lității românești de pe meleagurile ardelene. Moti­va­ția unei astfel de lucrări e deopotrivă una de suflet și pragmatică. Astfel, precum ține să arate părintele autor în cuvântul îna­inte al demersului: „Adesea, IPS Andrei al Clujului, în nenumăratele noastre împreună-misiuni și slujiri, după neîncetate rostiri și amintiri, mi-a pus la suflet să «pictez» icoanele oamenilor pe care i-am cunoscut, după modelul părintelui Petroniu Tănase. Cred că a venit vremea «să adun» ascultarea într-o carte. Deși iconostasul de față e doar în câteva registre, nu lipsesc icoanele împărătești ale altarului meu: IPS Bartolomeu Anania, PS Vasile Flueraș, arhim. Sera­fim Măciucă, și hramul tuturor... - voi sunteți hramul, icoană împărătească! Oricum, dincolo de iconostas, găsiți altarul sufletului meu! La vreme și cu îngăduință, se vor adăuga imagini luminoase ale celor pe care mi i-a scos Dumnezeu în cale. Doamne, binecuvântează!” (pp. 5-6).

Cele cincisprezece texte reunite aici vin să vorbească despre modul în care un monah e chemat să ia parte activă la viața cetății, să o radiografieze și să-i influențeze destinul, infuzând-o cu valori perene și să materializeze strădaniile unui avvă cărturar care a avut șansa să se găsească în preajma unor pre­zen­țe-simbol.

Foarte interesante sunt și descrierile ce privesc activitatea sa la Nicula și legătura de suflet pe care mitropolitul a dezvoltat-o cu lavra ardeleană. Părintele evocă activitatea dânsului și vorbește deopotrivă despre implicarea în viața obștii și despre modul în care a ajuns el să se atașeze de acest loc: „La Nicula, arhiereul Bartolomeu locuia cel puțin trei zile pe săptămână și intervale mai lungi de sărbători sau chiar în timpul concediului de vară. Practic, aici își găsise, în cele din urmă, un acoperiș deasupra capului, pe care, mărturisea el însuși, nu l-a avut nicicând și niciunde în toată viața lui. L-am implicat în viața obștii, în problemele administrative, dar și în cele duhovnicești. Cunoștea bine viața monahală, era exigent, dar și înțelegător cu monahii. Slujea adesea și, mai frecvent încă, predica, spre încântarea obștii și a cre­din­cioșilor care cercetau mănăstirea” (p. 22).

Frumoase sunt și evocările dedicate Episcopului Vasile Someșanul. Părintele exarh ține chiar să evoce un moment de maximă tandrețe, arătând cum a ales viața monahală, alăturându-se astfel părintelui său de suflet: „Îmi doream și mă gândeam să intru în viața monahală, însă am făcut acest pas prin Prea­sfin­țitul Părinte Vasile Someșanul, Părintele Vasile Flueraș, la acea vreme, care s-a călugărit la Schitul «Sfântul Ioan Botezătorul» din Alba Iulia, unde, cu binecuvântarea sa, eram deja frate de mănăstire din vara anterioară și unde am fost și eu tuns rasofor și, apoi, hirotonit dia­con. Însă nu după multă vreme, Părintele Vasile a fost numit stareț al Mănăstirii Nicula și, fiind părintele meu duhovnicesc, l-am urmat, astfel încât, la 1 octombrie 1991, când a fost instalat stareț, eu, uceni­cul, am ales definitiv mănăstirea de la Nicula” (p. 37).

Bogată în evocări, scrisă într-o ma­nieră aparte, ce invită parcă la lectură, cartea Pecetea apostoliei mele a părintelui arhimandrit Dumitru Cob­zaru vine să vorbească despre episoade importante și chipuri de lumină din istoria culturii și spiri­tua­lității ortodoxe de pe meleagurile transilvane. De aceea, ea nu ar trebui să lipsească din biblioteca iubitorilor culturii și spiri­tua­lității româ­nești și a celor care doresc să afle mai multe cu privire la acest subiect de o relevanță primordială.