Postul ca înălțare spirituală

Am intrat în Postul Naș­terii Domnului. Un bun prilej pentru a ne întreba ce este postul și de ce e bine să-l ținem.

Înainte de toate, trebuie să precizăm că postul nu înseamnă doar eliminarea din dietă a produselor alimentare de origine animală, chiar dacă, în mod evident, are și valențe privind sănătatea. Chiar dacă n-ar exista conotațiile și justificările religioase, nu ne strică deloc ca, din când în când, pentru perioade mai lungi ori mai scurte, să procedăm la o detoxifiere a organismului, greu încercat, dacă e să fim sinceri, de foarte multe dintre lucrurile pe care prea ușor le înghițim - la propriu și la figurat - în cea mai mare parte a timpului, produsele fast food fiind din acest punct de vedere pe un trist prim loc.

Așa cum există dependență față de droguri, există și dependență față de mâncare. Cineva spunea că există oameni care mănâncă pentru a trăi și alții care trăiesc pentru a mânca... Din această perspectivă, postul este precum programele de reabilitare dedicate consumatorilor de droguri. Pe un termen mult mai scurt și cu mult mai puțin efort, însă la fel de benefic.

Dar e departe de-a fi vorba numai de mâncare. În post, dacă îl ținem cu adevărat și cu credința că așa se cuvine și e de folos, ar trebui să ocolim și alcoolul, fumatul, jocurile de noroc și în general lucrurile care țin de zona frivolă a ființei noastre, mai ales că și acestea sunt nocive, trup și/sau suflet.

Firește, nu suntem îngeri, nici fără de păcat. De-a lungul vieții, comitem diverse excese și destule greșeli, conștienți sau nu. Dar măcar în posturile rânduite de Biserică să ne străduim să nu facem asta. Zic „să ne străduim” pentru că încerc să fiu realist și îngăduitor (inclusiv cu mine!): mulți creștini ortodocși țin postul ca la carte, fără vreo abatere, în vreme ce alții postesc parțial, ca durată și/sau ca strictețe. E bine s-o facem cu totul, dar cred că trebuie încurajați și cei care reușesc măcar în parte. Este, într-un fel, ca la gesturile de caritate: e minunat dacă-i asigurăm unui sărman banii de-o masă (ori masa în sine), dar e bine și e frumos și dacă îi dăruim măcar câțiva lei.

Peste toate, însă, postul este despre înălțarea spirituală. Ținându-l, nu doar că facem un gest de cumințenie, credință și recunoștință, dar ne și oferim nouă înșine șansa de a fi mai buni și mai curați sufletește. A renunța, fie și temporar, la câteva plăceri lumești, ne conferă condițiile pentru a ne explora mai atent spiritul și de a-i acorda prioritate.

Esențialul despre post îl spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „De vedeţi un sărac, aveţi milă de el, un duşman, împăcaţi-vă cu el, un prieten înconjurat de bun nume, nu-l invidiaţi, o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura voastră să postească, ci şi ochiul, şi urechea, şi picioarele, şi mâinile, şi toate mădularele trupului vostru (...)

La ce bun să te ţii de la carne de pasăre şi de la peşte, de-ţi vei sfâşia şi ucide pe fratele tău?”

Apoi, ceea ce trebuie să cercetăm, cu privire la post, este dacă am căpătat mai multă râvnă, dacă ne-am îndreptat unele din nedesăvârşirile noastre, dacă ne-am spălat de greşeli.

(...) Când cineva îţi va zice: «Eu am ţinut tot postul», răspunde-i: «Eu aveam un duşman şi m-am împăcat cu el, obișnuiam să bârfesc şi m-am oprit, suduiam, şi m-am lăsat»”.