Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, teologul Luminii Ortodoxiei

Bucurie sfântă și bine­cuvântare cerească ­revarsă peste noi Prea­bunul Dumnezeu la fiecare sfârşit de iulie, aflat sub lumina duhovnicească a prăznuirii Sfântului Ilie ­Tesviteanul, prorocul cel plin de râvnă şi de dragoste jertfitoare, când ­Întâistătătorul Bisericii noastre, Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel, aduce pe Altarul cel ­Ceresc drept ofrandă ­roadele duhovniceşti ale celor 70 de ani ai vieții sale, dăruiți slujirii ­Mântuitorului Hristos.

Este sărbătoarea întregii noastre Biserici, pe care o încununăm prin săvârşirea Sfintei Liturghii, Taina cea Mare în care are loc schimbul minunat de daruri între om şi Dumnezeu: noi aducem darurile noastre la Sfântul Jertfelnic, iar ­Hristos primeşte această ofrandă a noastră, ca o aducere a Sa ­împreună cu noi Tatălui pentru a ne întoarce aceste daruri ca roade ale Jertfei Sale, pline de dragostea vieţii Sale veşnice. Aducerea darurilor pe Altarul Ceresc este însoţită întotdeauna de o anamneză, de o recapitulare a faptelor minunate pe care Hristos le-a făcut pentru noi și pentru mântuirea noastră, iar în acest memorial liturgic sunt cuprinse şi toate faptele vieţii noastre.

În această zi aniversară, împreună cu ofranda doxologiei și a mulțumirii noastre dinaintea Preamilostivului Dumnezeu, ne aducem aminte cu recunoștință sfântă, facem o scurtă anamneză a darurilor alese pe care Părintele nostru Patriarh le-a adus, prin deplină dăruire de sine, pe Altarul Dumnezeului Celui adevărat, asemenea marelui Proroc Ilie, al cărui nume l-a purtat din Botez.

Născut şi crescut în Banatul Sfântului Iosif de la Partoş şi ­mânat apoi de râvna şi dragostea de Dumnezeu a patronului său ­spi­ritual, Preafericitul Părinte Daniel a venit, în 1970, în capitala Ortodoxiei transilvane, în Sibiul Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna, la Facultatea de Teologie care l-a dat Ortodoxiei universale pe părintele profesor Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ­ortodox al secolului XX.

Aceeaşi râvnă şi dragostea de cunoaştere şi de aprofundare a tainelor teologiei l-au determinat, mai apoi, să se înscrie între 1974 și 1976 la cursurile de doctorat, la Secţia de Teologie Sistematică, în cadrul Institutului Teologic din Bucureşti, având privilegiul de a studia sub îndrumarea nemijlocită a părintelui Dumitru Stăniloae, reuşind să redacteze şi să publice în 1977 - la vârsta de 26 de ani - câteva studii de excepţie, unice prin tematică şi abordare.

Părinte pentru studenţii români la Bossey

După o perioadă de pregătire ştiinţifică asiduă în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (Franţa), urmați de încă doi ani la Facultatea de Teologie Catolică din Freiburg im Breisgau (Germania), la 15 iunie 1979, tânărul teolog de atunci Dan Ilie Ciobotea a susţinut o strălucită teză de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: „Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. O versiune extinsă a acestei teze a susţinut-o sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Această remarcabilă încununare de carieră a însemnat și început o frumoasă activitate didactică de 8 ani, ca profesor ortodox la Institutul Ecumenic de la Bossey, unde, în anul 1982, l-am avut și eu îndrumător. Pentru toți teologii ciclului de pregătire postuniversitar - ecumenică, veniți din ­întreaga lume, profesorul ortodox român le-a fost un permanent și real sprijin, prin disponibilitatea sa de a se apropia de fiecare student, vorbind curent trei limbi inter­naționale, franceză, germană și engleză. Pentru noi românii a fost ca un adevărat părinte și dascăl, preocupându-se de fiecare în parte, pentru finalizarea pregătirii noastre.

Luminarea poporului prin cultură

Daruri după daruri aducea pe altarul slujirii bisericești eminentul discipol al părintelui Stăniloae, iar această continuă jertfire de sine va atinge un apogeu în 1987, la Sihăstria Neamţului, când tânărul profesor Dan Ilie Ciobotea s-a dăruit cu întreaga sa fiinţă lui Dumnezeu, devenind monahul Daniel, ucenic al stareţului de sfântă pomenire, părintele Ilie Cleopa. Jertfirea fiinţei sale a primit noi adâncimi odată cu hirotonirea sa ca ieromonah la 15 august 1987 şi cu hirotesirea sa întru protosinghel în 1988, când a fost numit şi consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie contemporană şi dialog ecumenic”. Tot în anul 1988, a devenit conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti.

Vasta cultură, profundul simţ al Ortodoxiei, viaţa duhovnicească aleasă, simţul practic şi voinţa neclintită de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor au constituit temelia de piatră a întregii sale slujiri ca Mitropolit la Iași, restaurând şi înnoind eparhia încredinţată spre păstorire.

Prioritară a fost întotdeauna preocuparea Preafericirii Sale pentru cultură, pentru luminarea ­poporului, pentru ridicarea nivelului de pregătire teologică al clerului, dar mai ales pentru misiunea Bisericii într-o societate modernă. De numele Preafericirii ­Sale se leagă fondarea sau reactivarea multor instituţii de teologie, precum: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi (reactivată în 1990), precum şi alte cinci seminarii teologice.

Bucuria interioară şi dragostea de a sluji lui Dumnezeu le-a îm­păr­tășit tuturor prin activitatea ştiinţifică şi publicistică pe care a desfăşurat-o și care s-a materializat prin lucrări de referință, de înaltă ținută academică, ­deo­sebit de importante pentru viața duhovnicească a păstori­ților, preoţi şi credincioşi.

Toate harismele Preafericirii Sale au dat roadă binecuvântată la vremea lor. Toate darurile primite le-a adus, prin jertfire de ­sine, pe Altarul cel Ceresc, iar roadele pilduitoare ale slujirii sale arhierești i-au mișcat prin Duhul Sfânt pe toţi ierarhii Bisericii noastre, ceea ce a dus şi la alegerea sa pe cea mai înaltă treaptă a slujirii arhierești. Ziua de 30 septembrie a anului 2007 a consemnat un moment istoric deosebit de luminos în istoria Bisericii Ortodoxe Române, ziua în care Preamilostivul Dumnezeu a bine­cuvântat neamul românesc şi ­Biserica noastră strămoşească cu întronizarea celui de-al şaselea vrednic Patriarh al ei.

Moştenire culturală şi spirituală

Preocuparea deplină pentru cultură şi educaţie, pentru spiritualitate și misiune pastorală se reflectă în abnegația cu care Preafericirea Sa s-a îngrijit ca în fiecare an activitățile bisericești din ­întreaga Patriarhie să se grupeze în jurul unor tematici esen­țiale pentru viața și misiunea Bisericii. Fiecare an tematic a fost marcat prin manifestări cultural-edu­ca­ționale, prin nenumărate ­proiecte social-filantropice, prin volume, studii și articole, emisiuni radio și tv, toate laolaltă constituind o moștenire sfântă a spiri­tualității și culturii ortodoxe pe care Biserica o dăruiește gene­rațiilor viitoare.

Activitatea editorială a Preafericirii Sale s-a concretizat şi în publicarea, până în prezent, a 36 de volume de referință pentru viața, slujirea și misiunea Bisericii în societate. Pe lângă aceste volume, activitatea publicistică a Preafericirii Sale se reflectă în peste 1000 de articole, studii, cuvântări, prefeţe în limba română, 45 de studii şi articole scrise în limba franceză, 35 de studii şi articole scrise în limba engleză, 20 de studii şi articole scrise în limba germană, 14 studii şi articole scrise în alte limbi. A participat la peste 200 de simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale.

Toate aceste binecuvântate ­împliniri şi realizări izvorăsc din duhul de jertfă al Arhieriei lui Hristos şi ilustrează minunat ­bogăţia chipului lăuntric al ­Întâistătătorului Bisericii noastre, descoperindu-l ca un inegalabil ierarh teolog al Luminii Ortodoxiei, care luminează tuturor.

Întru mulţi şi fericiţi ani, ­Preafericite Părinte Patriarh!