Premisele unei profeții

Prima apoftegmă despre avva Pimen din Patericul egiptean conține un fragment care poate fi interpretat ca un miracol, o profeție care, văzută din perspectiva noastră, ea este deja împlinită: „Odată, când era tânăr, avva Pimen s-a dus la un bătrân ca să-l întrebe despre trei gânduri. Ajungând însă la bătrân [și-a dat seama] că a uitat unul și s-a întors la chilie, dar îndată ce a întins mâna să deschidă lacătul, și l-a reamintit. A lăsat lacătul și a revenit la bătrân. Bătrânul îi zice: «Te-ai întors repede, frate». El i-a povestit: «Când am pus mâna să iau lacătul, mi-am amintit de gândul pe care-l căutam și n-am mai descuiat, iată de ce m-am întors». Făcuse un drum foarte lung. Atunci bătrânul i-a zis: «Păstor de îngeri, numele tău se va răspândi în tot Egiptul»”.

Miracolul, adică profeția confirmată de istorie eclipsează prima parte a istorisirii. La o lectură rapidă, rămâi cu o idee simplă: avva Pimen a avut un început promi­țător. Faima lui a fost prevestită de acel bătrân. Deoarece trebuie să luăm în seamă profețiile și pe cei în care ele se împlinesc, Pimen merită o atenție specială. Tocmai de aceea apoftegma aceasta e cea care deschide lungul șir de povestiri despre marele ascet, povățui­torul monahilor egipteni.

De multe ori citim textele ascetice ori povestirile despre viețile sfinților căutând în mod inconș­tient minuni. Dar miracolele s-ar putea să ne distragă atenția de la ceea ce este esențial. În cazul nostru, ar putea să eclipseze prima parte a povestirii, cea care spune ceva esențial despre avva Pimen, despre felul în care era el alcătuit.

Pentru tânărul frate ierarhia valorilor și cea a priorităților se suprapun. Tocmai de aceea nu se cruță pe sine, nu se menajează, nu cedează în fața lenei ori a oboselii. Asceza este pentru Pimen un exercițiu cotidian. Pentru că valorile și prioritățile coincid, Pimen alege ca în clipa în care a identificat gândul cu privire la care voia să primească sfat, nu ezită să se întoarcă, în pofida drumului lung și a extenuării pe care o putem presupune. Dar asta mai arată ceva: încă de timpuriu, avva Pimen a fost conștient de puterea explozivă a gândurilor. Cu cât acestea sunt lăsate mai mult în subteran, ignorate, tăinuite, cu atât forța lor crește și poate ajunge devastatoare. Gândurile bune scoase la lumină dobândesc confirmare și se fortifică, iar cele rele se dezamorsează în momentul în care sunt destăinuite. Asceza descoperirii gândurilor este cea practicată constant și fără ezitare de avva Pimen.

Toate aceste detalii constituie premisele observației profetice cu privire la destinul monahului de a deveni „păstor de îngeri”, cu un nume cunoscut în tot Egiptul.