Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Prin Cruce, Hristos a mântuit lumea
Sfânta Cruce este pentru noi, creştinii ortodocşi, mijloc de a marca în societatea în care trăim identitatea noastră de mărturisitori ai Jertfei şi Învierii lui Hristos. Creştinismul nu poate fi conceput fără Cruce, ea fiind semnul distinctiv al credinţei noastre.
Însemnându-ne cu semnul Sfintei Cruci, mărturisim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Aceasta este cea mai simplă formă de mărturisire a dreptei credinţe de către creştinul ortodox.
Sfânta Cruce este lemnul pe care Domnul Iisus Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră. Cinstind Crucea, Îl cinstim de fapt pe Cel Ce S-a răstignit pe ea, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Imnografia sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci din data de 14 septembrie mărturiseşte că răstignirea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos înseamnă că El înalţă „toată firea lui Adam cea căzută”, adică întreaga umanitate. Prin Jertfa Lui de pe Cruce, Hristos, Noul Adam, ridică întreaga umanitate căzută prin păcatul lui Adam.
Prin Cruce, Hristos a mântuit lumea aducându-se jertfă pentru răscumpărarea noastră din păcatul strămoşesc. „Hristos Împăratul slavei de bunăvoie mâinile întinzându-Şi”, pe Cruce „ne-a înălţat la fericirea cea dintâi”. De aceea, putem spune: „Bucură-te, Cruce, mântuirea cea desăvârşită a lui Adam cel căzut”.
Hristos prin „Cruce moartea a surpat” şi prin Învierea Sa ne-a deschis Raiul închis de neascultarea lui Adam. De aceea Biserica ne cheamă să cinstim lemnul de viaţă dătător al Sfintei Cruci „prin care s-a făcut veşnica dreptate”.
Cel rău „a amăgit pe strămoşul Adam prin lemn”, iar „prin Cruce se amăgeşte” şi este surpat „cel ce a ţinut prin tiranie împărăteasca zidire”. Hristos pe Cruce „cu sângele Lui cel dumnezeiesc” a spălat „veninul şarpelui” ce i-a amăgit pe protopărinţii Adam şi Eva, dezlegând blestemul păcatului strămoşesc. Astfel, prin lemnul Crucii Cel fără patimă, Hristos Domnul a pătimit pentru a ridica umanitatea căzută prin Adam.
Pentru toate acestea, noi ne rugăm: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”.