Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Rânduri şi cozi
Ne aflăm sub praznicul împărătesc al Adormirii Maicii Domnului, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului reuneşte, ca în fiecare an, mulţime de credincioşi în faţa sfintelor altare, la hramurile istorice ale mănăstirilor sau ale bisericilor de parohie.
Două lucruri umbresc, parcă, marea sărbătoare a românilor, şi ambele sunt legate de avalanşa media. Primul, în ordine cronologică, este mediatizarea excesivă a reporterilor ce proptesc camerele video cu spatele la sfintele altare, căutând în mulţimea de credincioşi doar-doar or capta vreo îmbulzeală! Şi au continuat, şi în acest an, prezentarea petrecerilor câmpeneşti nefericit plasate în vecinătatea unor mari mănăstiri, fără nici o legătură cu sărbătoarea. Am citit blasfemii de titluri de ştiri de maximă audienţă, de tipul: "Sfânta îmbulzeală"… Unii reporteri vin la marile sărbători, "la eveniment" pentru a vâna înghesuieli, fie la închinarea la sfintele moaşte, fie la împărţirea de pachete după slujbă. Dacă găsesc doi-trei oameni care se îmbulzesc, deschid jurnalele de ştiri cu eticheta pusă pe poporul român ortodox, ignorând zecile de mii de credincioşi din jurul lor care ascultă slujba în bună pace. Am întâlnit, prin ţară, astfel de reporteri veniţi "pe teren", care, atunci când nu aveau prilejul de a filma ceea ce vânaseră, plecau revoltaţi spre redacţie, spunând că au venit degeaba, că nu pot face o ştire dintr-o slujbă desfăşurată în ordine şi bună rânduială. Sancta Simplicitas! Dacă primul aspect este unul românesc, ce ţine parcă de realitatea cotidiană cu care ne-am obişnuit, al doilea însă ne este servit "de afară" şi este cu mult mai trist pentru o ţară ortodoxă! În ultimele zile ale postului, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi în ziua pomenirii Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ştirea-eveniment ce deschidea aproape fiecare jurnal a fost un concert organizat în Capitală. O "divă" ce promovează prin zgomot, nu muzică, şi prin scandal, nu prezenţă scenică, vulgarităţi şi blasfemii a aterizat la Bucureşti. Venea dintr-o altă ţară ortodoxă, Bulgaria vecină, unde a tulburat, pe 14 august, slujba Prohodului Maicii Domnului. Din ţara noastră, turneul continuă prin concerte susţinute, în următoarele două săptămâni, în Ţările Baltice. În Lituania, Letonia şi Estonia, creştinii ortodocşi ce încă păstrează calendarul neîndreptat se află în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului. Nu cred în conspiraţii malefice care programează concerte blasfemiatoare în ţări ortodoxe. Cred însă că, undeva, o corespondenţă á la Clive Staples Lewis între un bătrân Sfredelin şi un mai tânăr Amărel ar fi extrem de entuziastă pentru "bucuria" de a tulbura, printr-un singur concert repetat zile la rând, câteva bune ţări ortodoxe aflate sub praznic. Iar celor ce abia au aşteptat-o şi au luat parte la spectacolul de prost-gust al pseudo-artistei, Catrina luâ Moromete le-ar replica: "Ce se mai bucură Satana când te aude! Uite aşa bate în pumni de bucurie!" Şi totuşi, nici coada de la autografe, bilete sau concerte, nici cea de la mici şi bere de pe câmpii nu au depăşit în acest an rândul creştinilor evlavioşi de la altarele bisericilor, indiferent de ce ne spun jurnalele de ştiri în goana după audienţă! Aceasta este adevărata ştire…