În analele conflictelor umane, întâlnim un contrast frapant între războaiele tradiționale medievale și postmedievale ale statelor europene, caracterizate, în mare parte, printr-un număr limitat de
21 Apr, 2024
Răsărire
Oricât de adânc ai îngropa o biserică în pământ, iese primăvara la suprafață.
Vezi ochii mari ai sfinților înmugurind din țărână.
Dacă ai norocul să fii orb, poți înlocui ochii tăi cu ei și să privești până dincolo de marginea lumii.
Vezi apoi sfinții întregi apărându-ți în față.
Poți cere aura unuia dintre ei, ca să vezi cum ți-ar sta ție cu ea. Și el ți-o întinde binevoitor. Iar tu îți pui aura sfântului pe cap și devii dintr-odată transparent. Și atât de ușor, încât începi să te ridici în aer. Simți cum se uită toate păsările cerului prin tine. Și-ți vine să cânți și chiar cânți, dar nu cu vocea ta de om, ci cu glasurile lor de păsări. Și mâinile încep să-ți miroasă a fulgere. După care a ploaie. Apoi a flori de câmp și a țărână.
După sfinți, răsar îngerii, cărora le încolțesc mai întâi aripile. Se umple câmpul de aripi crude de îngeri. Aripi de lapte, cum ar veni, care cresc repede, depășind spicele de grâu în înălțime.
Cu ajutorul lor se și desprinde biserica de la pământ, atunci când a răsărit toată. Dar asta numai la început, fiindcă, după aceea, o ia Maica Precista în brațe și umblă cu ea așa veacuri de-a rândul pe deasupra satelor.
Apoi vine o noapte în care vezi o ploaie de lumânări aprinse căzând peste lume.
E de la oamenii ce se întorc de la Înviere. Adică din cer, însă ei nu vor afla decât în cealaltă viață a lor lucrul acesta.
