Răspunsuri duhovniceşti: Paştile, trecerea de la robie la libertate

Ce înseamnă, de fapt, cuvântul „Paşti“?

Cuvântul „Paşti“, provenit din limbă ebraică - pesah -, înseamnă trecere. Sinaxarul marii sărbători a Învierii învaţă: „În Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor prăznuim Învierea cea aducătoare de viaţă a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care o numim şi Paşti, după cuvântul care, în vechiul grai evreiesc, înseamnă trecere. Pentru că aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus de la început lumea dintru nefiinţă întru fiinţă, în această zi, smulgând Dumnezeu poporul israelian din mâna faraonului, l-a trecut prin Marea Roşie şi tot în această zi S-a pogorât din ceruri şi S-a sălăşluit în sânul Fecioarei. Iar acum, smulgând tot neamul omenesc din adâncul iadului, l-a suit la cer şi l-a adus iarăşi la vechea vrednicie a nemuririi“. Acest cuvânt al praznicului descoperă luminat orizontul atotcuprinzător al acestei mari taine: originea pascală a creaţiei; evenimentul salvator din istoria poporului Israel - trecerea de la robie la libertate; opera mântuirii noastre, pascală în amândouă sensurile - şi trecerea lui Dumnezeu la noi, în firea umană, şi trecerea firii umane în viaţa dumnezeiască, la îndumnezeirea cea după har. În acest duh proclamă sărbătoreşte Biserica, prin graiul inspirat al Sfântului Ioan Damaschin: „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă“. (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti, cu pr. prof. Constantin Galeriu)