Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Repudierea fetelor gravide

Repudierea fetelor gravide

Un articol de: Pr. Adrian Agachi - 02 Noi, 2009

Multe sunt minore. Nefericite. Părăsite de cel pe care îl considerau jumătatea lor pentru tot restul vieţii. Se întorc acasă cu sentimentul că sunt în faţa unui moment nespus de important: trebuie să le spună părinţilor adevărul. Pe multe dintre ele această mărturisire le înspăimântă, pentru că îşi cunosc foarte bine părinţii. Le aşteaptă un nou moment dureros, pe care nu îl pot evita. Ştiu că părinţii lor nu le vor accepta aşa, le vor da afară sau, în cel mai bun caz, le vor sili să facă avort. O dramă care se petrece atât de des, încât nu putem să nu discutăm despre ea.

Sunt numeroase cazurile de fete care rămân gravide fără a fi căsătorite. De regulă, sunt minţite că vor fi luate în căsătorie, dar, odată cu apariţia sarcinii, bărbaţii nedemni pleacă fără regrete. Părăsite, cu inima frântă, aşteaptă momentul în care sarcina va deveni imposibil de ascuns. Momentul scandalului. Multe încearcă să îşi provoace un avort spontan prin diverse metode. Altele apelează la anumite persoane mai mult sau mai puţin specializate în întreruperi de sarcină. Uneori mor împreună cu copilul lor, alteori nu mai pot face copii tot restul vieţii. Totuşi, în numeroase situaţii, părinţii află de sarcină, şi aici se petrece deseori un lucru teribil: repudierea. În mediul rural, oamenii sunt simpli şi direcţi, dar acest fapt ia uneori o turnură violentă. La oraş, repudierea nu se petrece atât de des ca la ţară. Există părinţi care ţin mai mult la onoarea lor în faţa sătenilor decât la proprii copii. Fata gravidă suferă un al doilea şoc: părinţii o resping sau o pun în faţa unei alegeri crunte: ori pleacă, ori avortează.

Ştiu că în astfel de cazuri cel mai puţin vinovată este fata, pentru că ea este cea care a iubit, care încă iubeşte, dar pe care nimeni nu o mai vrea. Toţi o urăsc, toţi vor să scape de ea, toţi o arată cu degetul. Dreptatea oamenilor este, în dese rânduri, crimă în faţa lui Dumnezeu! Situaţiile de acest gen se termină de regulă cu un avort. Părinţii sunt satisfăcuţi de crima comisă şi consideră că au trecut peste acest moment neplăcut. Fata, desigur, nu a depăşit criza, dar cine mai bagă în seamă eventualele consecinţe? Tot aceşti părinţi netrebnici au tupeul să se fie ofensaţi la bătrâneţe că nu sunt îngrijiţi corespunzător, deşi, poate, dacă le-am aplica şi lor aceeaşi judecată, ar trebui ca fiica lor nici să nu mai vrea să-i vadă vreodată! Un copil care va avea un copil, aşa este o tânără care rămâne gravidă, iar părinţii omoară două fiinţe deodată: pe una dintre ele fizic, pe cealaltă spiritual.

Am să aduc în discuţie şi un caz real. În Irlanda existau un fel de internate pentru fete necăsătorite care rămăseseră gravide şi făcuseră avort sau îşi încredinţaseră copilul spre adopţie. Erau aduse cu forţa şi silite să muncească restul vieţii ca spălătorese. Groaznic! Ultimul azil de acest gen a fost închis după anii â90. Părinţii le obligau pe aceste tinere să stea acolo pentru o greşeală de care, în multe cazuri, nu erau ele vinovate... Desigur, putem să spunem că au existat cazuri în care fata era chiar o desfrânată, iar faptul că a rămas gravidă era doar o consecinţă a unei vieţi păcătoase. Chiar şi aşa, ce drept ai, ca părinte, să îţi urăşti propriul copil? Ce drept ai, ca părinte, să ajungi în situaţia de a prefera propria onoare vieţii urmaşului tău? De când are un părinte dreptul să ucidă nepotul sau nepoata care se va naşte? Dumnezeu nu lasă nepedepsite astfel de cazuri, iar dreptatea Sa va fi pe măsura celei aplicate de omul care se consideră onest.

Repudiaţi-vă păcatele, oameni care vă credeţi cinstiţi în faţa societăţii! Unei fete cu o rană interioară atât de mare, nu mai este necesar să îi adăugaţi o alta, crezând că aşa îşi va găsi fericirea mai târziu. Au fost bărbaţi care s-au căsătorit şi cu femei cu un copil sau doi şi au fost fericiţi împreună. Vă las, în încheiere, o pildă din Pateric: se spune că, odată, la un bătrân unii „creştini“ au adus o fată necăsătorită care rămăsese însărcinată şi l-au întrebat ce să facă cu ea. Bătrânul nu a judecat-o, ci le-a spus ucenicilor să-i dea cearşafuri pentru drum, ca, de va naşte, să aibă pe ce să stea. Părinţi egoişti, învăţaţi să faceţi la fel!