„Vorbea, fără ură, despre cei care au umilit-o”

Cu durere adâncă, dar cu nădejdea neclintită în Hristos Cel înviat, am aflat despre mutarea în veș­nicie a doamnei Galina Răduleanu. Plecarea sa dintre noi închide o pagină de istorie trăită în curaj și demnitate și deschide o poartă în inimile tuturor acelora care au avut binecuvântarea să o cunoască.

Am avut de nenumărate ori această bucurie să o întâlnesc, să o ascult și să mă împărtășesc din lumina care iradia din ochii și inima ei, lumină plămădită din suferință, rugăciune, răbdare și iertare.

În  primăvara anului 2019,  distinsa doamnă Galina Răduleanu ne-a vizitat în Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, împreună cu doamna Niculina Moica, conferindu-le Ordinul „Crucea Nordului”. Prezența lor în Oslo, capitala Regatului Norvegiei, a fost pentru noi asemenea unor mironosițe contemporane, care au știut să ducă mirul credinței chiar și în cele mai îndepărtate locuri. Am văzut și cu acel prilej la sora Galina cât de adânc poate arde lumina lui Hristos în sufletul unui om care a trecut prin valea plângerii, prin închisorile comuniste și prin toate încercările epocii de prigoană.

Ne-a impresionat pe toți felul în care vorbea, fără ură, despre cei care au întemnițat-o, despre cei care au umilit-o. Nu purta încrâncenare, ci o pace lăuntrică izvorâtă din lucrarea Atotmilostivului Dumnezeu în inimă.

Întâlnind-o, de fiecare dată, am simțit că mă aflu înaintea unui suflet care a păstrat în sine echilibrul dintre suferință și nădejde, dintre rugăciunea neîncetată și realismul lucid al celor care au văzut chipul întunericului, dar nu i s-au supus.

Viața ei, întinsă de aproape un veac, a fost ca un fir de lumină ce a străbătut ceața istoriei recente. La vârste la care alții se află țintuiți pe patul durerii, dânsa reușea să vină la biserică și să participe ritmat la Sfânta Liturghie, să mărturisească fără ostentație și să adune în jurul ei oameni captivați de tăria unui suflet liber, împodobit și fortificat prin statornicia credinței, curajul mărturisirii, smerenia în suferință, iertarea în plină nedreptate și dragostea necondiționată pentru oameni.

Plecare ei la cer este o chemare pentru noi, cei rămași, să lucrăm cu și mai multă responsabilitate pentru darul libertății care nu se păstrează prin indiferență, ci prin trezvie.

Viața doamnei Galina Răduleanu ne amintește că neamul nostru are atâtea femei mucenițe, care nu s-au înfricoșat de temniță și de prigoană, ci au purtat pe umerii lor fragili crucea suferinței.

Ne despărțim vremelnic de buna creştină Galina Răduleanu, însă nu o pierdem, ci o  dobândim în Biserica Biruitoare, acolo unde se alătură tatălui ei, preotul Boris, și tuturor mărturisitorilor care au pătimit pentru Hristos, pe care dânsa i-a cinstit, i-a pomenit și i-a urmat întreaga viață.

În nume personal și al întregii Episcopii Ortodoxe Române a Europei de Nord, înăl­țăm rugăciuni pentru odihna sufletului ei, iar familiei, apropiaților și tuturor celor întristați le transmitem condoleanțe părin­tești și binecuvântare arhierească! 

Veșnică să-i fie pomenirea, din neam în neam!