CEDO, ultima speranţă pentru victimele încălcării drepturilor omului

▲ Curtea îşi desfăşoară activitatea în comitete, formate din 3 judecători, în camere, formate din 7 judecători şi într-o Mare Cameră, formată din 17 judecători ▲ Oricare cetăţean din statele care recunosc Convenţia Universală poate apela la această ultimă formă de recurs, după ce au epuizat toate căile de atac interne ▲ Pentru a veni în sprijinul cetăţenilor care nu dispun de fonduri pentru plata unui avocat, Consiliul Europei a implementat un sistem de asistenţă judiciară gratuită ▲

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) îşi are originile în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 1950, semnată la Roma, pe 4 noiembrie, şi intrată în vigoare în septembrie 1953. Convenţia a reprezentat primul efort colectiv în direcţia impunerii şi respectării drepturilor afirmate de Convenţia Universală.

În primă instanţă, Curtea lucra în colaborare cu Comisia Europeană, dar dependenţa a scăzut treptat din 1980 şi până în 1990, odată cu creşterea volumului de activitate a judecătorilor.

CEDO este compusă dintr-un număr de judecători egal cu acela al statelor contractante, în prezent în număr de 48. Nu există nici o restricţie în ceea ce priveşte numărul de judecători de aceeaşi naţionalitate, aceştia fiind aleşi o dată la şase ani, de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Curtea îşi desfăşoară activitatea în comitete, formate din 3 judecători, în camere, formate din 7 judecători, şi într-o Mare Cameră, formată din 17 judecători.

Judecătorii îşi exercită activitatea cu titlu individual şi nu reprezintă nici un stat, ei neputând exercita vreo activitate incompatibilă cu obligaţiile lor de independenţă şi imparţialitate sau cu disponibilitatea cerută de o activitate exercitată pe timp complet. Mandatul unui judecator expiră imediat ce acesta atinge vârsta de şaptezeci de ani. În acest moment, în cadrul CEDO funcţionează şi un judecător român.

Convenţia asigură dreptul la viaţă, la libertate şi la siguranţă, interzice tortura, scalvia şi a munca forţată, asigură dreptul la un proces echitabil, la respectarea vieţii private şi de familie. Oamenilor le este garantată libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, precum şi libertatea de exprimare, aceea de întrunire şi de asociere. Se interzice discriminarea şi abuzul de drept şi se garantează dreptul la căsătorie şi la recurs efectiv.

Bugetul Curţii pentru anul 2008 este de 53,46 milioane de euro, bani proveniţi din contribuţia individuală a celor 47 state membre ale Consiliului Europei.

Procedura de adresare a unei cereri la CEDO

În principiu, oricare cetăţean, organizaţie nonguvernamentală sau stat, care consideră că i-au fost încălcate prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, poate adresa o cerere Curţii Europene a Drepturilor Omului, doar după epuizarea căilor de recurs interne şi într-un termen de 6 luni începând cu data hotărârii interne definitive.

Există un formular-tip al cererii de dare în judecată, care se obţine de la grefa Curţii, instanţa rezervându-şi dreptul de a respinge cererile anonime sau cele care au primit deja o soluţie din partea Curţii şi sunt depuse fără noutăţi la dosar.

Cererea înaintată la CEDO va fi redactată într-una din limbile oficiale ale statelor contractante la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, însă dacă cererea va fi declarată admisibilă, trebuie utilizată una dintre limbile oficiale ale Curţii, franceză sau engleză.

Reclamantul poate acţiona în nume propriu sau poate fi reprezentat de un avocat. Pentru ca toţi cetăţenii să poată recurge la această ultimă cale de atac, chiar dacă unii dintre aceştia nu dispun de resurse financiare, Consiliul Europei a implementat un sistem de asistenţă judiciară gratuită. Urmează depunerea la dosar a tuturor documentelor considerate utile pentru susţinerea cauzei, cele mai multe dintre acestea fiind considerate publice şi, deci, accesibile publicului larg. Urmează transferul cererii la una dintre secţii, unde un raportor desemnat va examina şi va decide ce se va întâmpla mai departe.

Dacă plângerea este declarată admisibilă, Curtea încurajează părţile (solicitantul/reclamantul şi statul în cauză) să negocieze o înţelegere amiabilă. Aceasta înseamnă că cele două părţi sunt invitate să se înţeleagă asupra unei soluţii; se poate întâmpla ca statul să modifice o lege sau să verse reclamantului o indemnizaţie care să conducă la retragerea plângerii.

Deciziile Camerei pot face obiectul unui recurs în apel la Marea Cameră, în termen de trei luni, iar sentinţele Marii Camere devin definitive, după ce au fost pronunţate. Deciziile pot fi promovate în faţa Curţii sau comunicate în scris. Deciziile Curţii sunt obligatorii în dreptul internaţional, acestea impunând statului în cauză să ia măsurile necesare pentru ca o încălcare a drepturilor omului pentru care s-a luat o decizie să nu se mai poată produce.

Curtea poate, de asemenea, să acorde unui reclamant o „satisfacţie echitabilă“, dacă ea consideră că drepturile acestuia au fost lezate. Uneori, statul incriminat plăteşte reclamantului o anumită sumă, constând în daune morale sau materiale, la care se adaugă cheltuielile de judecată.

Comitetul Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei este împuternicit să controleze îndeplinirea deciziei Curţii şi plata compensaţiilor financiare acordate reclamantului. (surse: CEDO, Consiliul Europei, MAE)

▲ CEDO, pe scurt

▲ Nu sunteţi obligat să aveţi cetăţenia unuia dintre statele membre, însă este esenţial ca încălcarea drepturilor dumneavoastră să fi fost comisă de unul dintre aceste state, în jurisdicţia sa care, în general, corespunde teritoriului său.

▲ Puteţi fi o persoană fizică sau juridică (societate, asociaţie etc.).

▲ Trebuie să fiţi direct şi personal victima încălcării pe care o denunţaţi. Nu puteţi să vă plângeţi într-o manieră generală de o lege sau un act pentru că, de exemplu, acestea vi se par injuste şi nu puteţi să vă plângeţi în numele altor persoane (cu excepţia cazului în care aceste persoane sunt clar identificate şi sunteţi reprezentantul lor oficial).

▲ Plângerea se poate face împotriva unuia sau a mai multor state părţi la Convenţie, care se presupune de către reclamant că au încălcat Convenţia europeană a drepturilor omului.

▲ Acţiunea sau acţiunile contestate trebuie să fie întreprinsă(e) de o autoritate publică a acelui/acelor stat(e) (tribunal, administraţie publică.

▲ Curtea nu se poate ocupa de plângerile împotriva particularilor sau a instituţiilor private, de exemplu societăţile comerciale.

Ca urmare a numărului mare de cazuri primite la Curte, este posibil să aşteptaţi un an până când aceasta va proceda la examinarea iniţială a cererii. Unele cereri pot fi analizate în regim de urgenţă, fiind tratate cu prioritate, în special în cazul în care un pericol iminent ameninţă integritatea fizică a aplicantului.

▲ România, condamnată de 88 de ori de CEDO, în 2007

Anul trecut, valoarea totală a obligaţiilor de plată stabilite de CEDO şi căzute în sarcina statului român, fie în urma înţelegerilor amiabile, fie în urma sentinţelor definitive, a fost de 8,3 milioane de euro. Statul român a suportat 88 de hotărâri de condamnare pe tot parcursul anului trecut, potrivit lui Radu Chiriţă, profesor la Facultatea de Drept din Cluj şi expert al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România. Curtea a respins, totodată, o singură plângere îndreptată împotriva statului român, tot în 2007, înregistrându-se 18 înţelegeri amiabile realizate între stat şi reclamanţi.

Hotărârile de condamnare au fost determinate de violarea dreptului de proprietate, ca urmare a faptului că statul român a vândut foştilor chiriaşi imobile naţionalizate asupra cărora s-a recunoscut un drept de proprietate al unor terţi (32 de hotărâri), existenţa de căi de atac a recursului în anulare, prin care s-au anulat hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, fără a fi intervenit motive necunoscute la data pronunţării hotărârii iniţiale (9 hotărâri) şi refuzul statului de a asigura punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti, în principal a celor care obligau comisiile de fond funciar să emită un titlu de proprietate în favoarea unor persoane (16 hotărâri).

O decizie favorabilă a fost dată unui reclamant care nu a primit de la instanţele româneşti motivarea unei hotărâri judecătoreşti. Printre cele 88 de hotărâri definitive date de CEDO împotriva statului român, se numără şi una de discriminare rasială a unui rrom, cu prilejul unei anchete penale.