Ecologiştii se „înarmează“ cu studii alarmiste pentru summitul de la Copenhaga

▲ Un grup de experţi americani din cadrul Global Footprint Network a subliniat că omenirea consumă resurse şi produce dioxid de carbon (CO2), principalul gaz cu efect de seră, într-un ritm cu 44% mai ridicat decât poate produce şi absorbi natura ▲ „Este în interesul fiecărei ţări să acţioneze imediat pentru a reuşi într-o lume cu resurse din ce în ce mai limitate“, susţine GFN ▲ În acelaşi context, SUA, unul dintre cei mai mari poluatori ai planetei, au anunţat că îşi vor prezenta la summitul de la Copenhaga obiectivele în privinţa reducerii gazelor cu efect de seră ▲

Pământul suportă din ce în ce mai greu impactul ecologic al activităţilor umane, în contextul în care planeta are nevoie de 18 luni pentru a regenera resursele pe care omenirea le consumă într-un an, potrivit studiului realizat de un grup de cercetare privat american, preluat de Mediafax.

Datele obţinute în aproximativ o sută de ţări de către Global Footprint Network, un grup de protejare a mediului, subliniază că omenirea consumă resurse şi produce dioxid de carbon (CO2), principalul gaz cu efect de seră, într-un ritm cu 44% mai ridicat decât poate produce şi absorbi natura.

Studiul arată de asemenea o disparitate tot mai mare între ţări, în privinţa impactului ecologic pe locuitor.

Dacă toţi locuitorii Pământului ar trăi ca un american obişnuit, ar fi nevoie de echivalentul a cinci planete pentru a produce resursele alimentare şi energetice consumate şi pentru a absorbi dioxidul de carbon emis. Iar dacă fiecare ar consuma precum un european obişnuit, două planete şi jumătate ar fi necesare, potrivit calculelor realizate de autorii acestui raport. „Ameninţările iminente cărora le facem faţă în prezent, în special schimbarea climatică, dar şi despădurirea, diminuarea pescăriilor, folosirea exagerată a apei dulci, sunt simptome ale unei tendinţe alarmante“, scriu ei.

Organizaţia Global Footprint Network, cu sediul la Oakland, în California, calculează în fiecare an, de la crearea sa în 2003, ceea ce ea numeşte „amprenta ecologică“ lăsată de peste o sută de ţări şi de omenirea în ansamblul său.

Acest indicator determină suprafaţa de pământ şi de apă necesară pentru a produce resursele pe care o populaţie dată le consumă şi pentru a absorbi deşeurile rezultate.

Altfel spus, aceşti cercetători calculează potenţialul de producţie a resurselor naturii, cum sunt utilizate acestea şi cine le utilizează, explică organizaţia.

Aceste date, care provin din multiple surse, printre care ONU, şi statistici ale diferitelor Guverne, arată că în perioada 2005-2006 impactul ecologic al omenirii a crescut cu aproape 2%, faţă de perioada de timp precedentă.

Tendinţa a fost cauzată de o creştere concomitentă a nivelului populaţiei şi a consumului de resurse pe cap de locuitor.

De zece ani, impactul omului asupra naturii s-a mărit cu 22%, în timp ce biocapacitatea, cantitatea de resurse pe care natura le poate produce, a rămas constantă şi este chiar posibil să se fi diminuat, potrivit Global Footprint Network.

În pofida acestor date îngrijorătoare, există mijloace de a corecta această traiectorie, apreciază Mathis Wackernagel, preşedintele Global Footprint Network. „Aceste tendinţe arată că este în interesul fiecărei ţări să acţioneze imediat pentru a reuşi într-o lume cu resurse din ce în ce mai limitate, orice s-ar întâmpla pe scena mondială“, a spus el, într-un comunicat.

El s-a referit astfel la conferinţa ONU de la Copenhaga asupra climatului de luna viitoare, unde încheierea unui acord care să oblige statele să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră este foarte improbabilă.

SUA, aşteptate să dea un exemplu în lupta împotriva încălzirii climatice

Statele Unite, unul dintre cei mai mari poluatori ai planetei, sunt dispuse să prezinte obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la conferinţa pentru climă de la Copenhaga, a spus un înalt oficial citat de AFP.

SUA ar satisface astfel o aşteptare importantă a partenerilor lor internaţionali, înainte de conferinţa din decembrie. „Într-un context în care şi ţările dezvoltate şi marile ţări în curs de dezvoltare prezintă propuneri semnificative, cu obiectivul de a ajunge la un acord global, ţările vor trebui să îşi pună pe masă obiectivele“, a spus un oficial, sub acoperirea anonimatului.

Obiectivele americane urmează să fie clarificate în mai multe zile, a spus el.

Tot în următoarele zile, preşedintele Barack Obama va decide dacă va merge personal la conferinţa de la Copenhaga sau nu, a adăugat oficialul.

Obama este supus unei presiuni considerabile din partea partenerilor importanţi, care aşteaptă din partea Statelor Unite să ofere un exemplu în lupta împotriva încălzirii climatice.

Secretarul executiv al Convenţiei pentru climă a ONU, Yvo de Boer, a salutat promisiunile recente făcute de Brazilia, Coreea de Sud, Rusia sau Japonia. „Chestiunea cheie în prezent o reprezintă Statele Unite“, pentru că „lumea este pregătită“, a spus el.

„Cred că preşedintele american Barack Obama va fi în măsură să vină la Copenhaga cu un obiectiv (de reducere a emisiilor poluante - n.red.) şi o contribuţie financiară pentru eforturile ţărilor sărace“, şi-a exprimat el speranţa.

UE încă mai speră într-un acord punctual

Uniunea Europeană şi Yvo de Boer, responsabil cu negocierile la summitul ONU pentru climă, cred în continuare în posibilitatea unui acord precis la Copenhaga, dar aşteaptă în continuare angajamente suplimentare din partea lui Barack Obama, relatează AFP. „Cred că vom avea un acord foarte precis la Copenhaga“, a spus Yvo de Boer, la sosirea la Bruxelles, pentru o ultimă întâlnire cu miniştrii mediului din UE, înainte de lansarea negocierilor de la Copenhaga (7-18 decembrie).

Potrivit lui de Boer, acest acord ar include obiective ale ţărilor bogate pentru a reduce emisii poluante, clarificări din partea economiilor emergente, precum India şi China, dar şi un ajutor pentru ţările sărace, pentru a face faţă schimbării climatice, a cărui valoare urmează să fie precizată.

UE a estimat la 100 de miliarde de euro pe an nevoile de finanţare internaţională pentru a ajuta ţările sărace, în perioada 2013-2020, o chestiune care a devenit centrală în negocierile climatice mondiale.